iunie 26, 2009

NU VEI MAI SCRIE NICIODATA POEZIE


Cesaria Evora-Amor E Mar
Asculta mai multe audio Muzica



de multe ori mă întreb dacă tristeţea este starea naturală a omului
nu s-o fi întâmplat cumva că am inventat bucuria din motive culturale?

cineva îmi spunea că nu e voie să te descoperi pe blog.
eu cred aşa:
deschiderea este apanajul celor care înţeleg -
totul este un joc.
oricât de închişi am fi - suntem la fel de supuşi loviturilor din afară. ba mai mult - libertatea din cântece nu înseamnă libertatea din suflet.

şi aici mai jos...pentru cel care mă transformă în om. mai mult decât mi-aş dori vreo dată.


am întâlnit pe cineva într-o seara
să mă uiţi mi-a şoptit
să mă laşi să fiu liber

ai observat,
ochii luminaţi de lacrimi sunt mai frumoşi

de fapt.
aş lua lumea în palme, sau în tălpi şi aş pleca acolo unde
toate cărţile din lume mă învaţă să tac.

m-aş înveli în pagini de poezie
ar arăta minunat în salsa dansată

voi pleca

şi tu - departe să ştii că există undeva
o iubire
care nu te va îneca niciodată.



12 comentarii:

Geanina Codita spunea...

Ai turnat în postarea acesta încredibil de multă tristeţe, o tristeţe care pe mine mă doare. M-a lovit în moalele capului
titlul. Draga mea, eu fără poezie , nu mai sunt eu, iar sufletul va simţi că o va lua razna căutând până o va găsi. Regret că ai acestă stare , că simţi lucrurile astfel în acest moment, regret că nu pot face mai mult decât să scriu aceste rânduri , dar să ştii că am gândurile aproape de tine.

Îmbrăţişări, draga mea!

Cristian Lisandru spunea...

"...m-aş înveli în pagini de poezie
ar arăta minunat în salsa dansată" - sunt pierdut printre imagini mirifice...

angela spunea...

Geanina,
multumesc. conteaza acum, cand am nevoie de un pod ca sa trec si peste asta.

multumesc.
revin in cateva zile. sper mai vie.
nici eu nu as putea trai fara poezie. e sangele meu.


Cris
am citit la tine imagini mai frumoase
ne pierdem in lume, spunea Heidegger, cata dreptate avea

Vania spunea...

Cred că tristeţea e starea naturală, mai cu seamă când suntem bucuroşi...

incertitudini spunea...

Cred ca bucuria este surasul tristetzii..

angela spunea...

Vania
Nietzshe spunea ca femeia frumoasa e femeia trista. oare ce vroia sa spuna? :)

Gina
cred ca tristetea este este. pur si simplu. si ca uneori doare. dar si ca trece :)

Vania spunea...

Am decis acum câteva zile, pe alt blog (Cristian Lisandru), că nice nu-l voi citi pe Nice, deoarece a fost decretat ca greu. Dar, în general, tristeţea e starea dominantă, cel puţin în planul de aici. Astfel că, vorba lui Nietzsche, suntem împresuraţi de Frumuseţe...

incertitudini spunea...

Prea multa fericire ar insemna indecentza..

Anonim spunea...

tristetea e momentul in care cautam fericirea si cum existenta se reduce la cautari, tristetea poate fi starea naturala, iar naturaletea inseamna frumusete

incertitudini spunea...

Fiul meu cel mic - nu mai este de ceva timp mic, pentru ca este barbat, mi-a spus ca eu am vocatzia tristetzii.
Nu shtiu daca este de bine. Poate ca este, pentru ca , dupa clipe triste, pot gusta altfel bucuriile!
De exemplu , dupa o ploaie rece, am o placere nebuna sa scutur ramurile unui copac.
p.s.
nu mai stai deloc pe acasa...

angela spunea...

Vania
Nietzsche cel greu il are pe Zarathustra. impresurat de frumusete. :)

Gina
este indecent sa fii fericit. foarte interesanta ideea asta. daca suntem fericiti, ceilalti nu mai au putere asupra noastra. si nu e bine...
ce ar fi daca am fi intradevar liberi????

ma tot uit pe blogurile "noastre" si vad ca oamenii care au tristetea in vene, se gasesc unii pe altii.

PS. am venit acasa, maine plec in alta parte. de luni voi fi sedentara :) si voi avea timp sa va citesc si sa recuperez ce am pierdut.

Gala,
naturaletea inseamna frumusete. si ea vine in lume prin ochi. ce zici?

Anonim spunea...

Am ajuns cam târziu... dar ce frumos ai scris.

Angela la articolul asta parca as vorbi eu... ochi, naturalete, frumusete... elogii tristetii... aproape ca ma întreci :).

Radacinile tristetii sunt adânc înfipte in experieta fericirii, scriam nu demult. Nu merg una fara alta. E un joc intre cele doua - sunt precum soarele si luna, nu pot stralucii in acelasi timp.