îmi voi lua
cu mine
pâinea sarea şi
Banchetul lui Platon
să mai fie în această lume
doar
oameni roţi
cu capacitatea de a visa
trecerile mici şi înguste
sunt diluate de albastru
buna seara
nici un roşu
să nu crezi în minuni
sunt destinate
celor
ca
re
se lasă în genunchi şi verifică tăria apei de mare
3 comentarii:
Imi place poemul asta abrubt. Seamana cu experimentul poetic pe care ti l-am comentat prima oara pe site-ul de poezii, cand ne-am imprietenit.
exceptional ”nici un rosu”!!
P.s. am murit de ras asta seara la povestile tale, mai ales la cea cu profesorul...
multumesc
NB
o sa vin sa recitesc poemul asta
si ”verifica taria apei de mare” e un vers de neuitat.
andi
orice experiment are un motiv. :)
inclusiv cel cu proful si cu flegma de pe nasul lui!
merci
ne citim
:)
Trimiteți un comentariu