ianuarie 09, 2009

despre ironie maieutica, femei si ..martini

trei îngeri îşi uită aripile pe
spatele femeii

se încovoaie
unde era nitroglicerina oare în care colţ al tăcerii


spui am ieşit afară e
un ger cumplit îmi îngheaţă ferestrele genunchii

şi nu mă pot lăsa pe ei să aplec un cap netăiat

sabia lasă urme


doi îngeri îşi uită toiagurile în gâtul femeii
plimbarea e lungă niciun afiş electoral nicio
strategie publicitară

am ieşit afară îmi spui
nu uit că exişti

Ecleziastul 3:8
esenţialul este să ştii cum e
limbajul ca adăpost al iubirii
poate oare o atingere să spună
dragostea nu judecă

a iubi înseamnă a accepta că aripile femeii sunt de ceară


un înger îi acoperă inima cu o pana
Trimiteți un comentariu