ianuarie 15, 2009

mâine spre mare

îmi voi lua
cu mine
pâinea sarea şi
Banchetul lui Platon

să mai fie în această lume
doar
oameni roţi
cu capacitatea de a visa

trecerile mici şi înguste
sunt diluate de albastru

buna seara
nici un roşu

să nu crezi în minuni
sunt destinate
celor
ca
re

se lasă în genunchi şi verifică tăria apei de mare

3 comentarii:

Anonim spunea...

Imi place poemul asta abrubt. Seamana cu experimentul poetic pe care ti l-am comentat prima oara pe site-ul de poezii, cand ne-am imprietenit.
exceptional ”nici un rosu”!!

P.s. am murit de ras asta seara la povestile tale, mai ales la cea cu profesorul...
multumesc

NB

o sa vin sa recitesc poemul asta

Anonim spunea...

si ”verifica taria apei de mare” e un vers de neuitat.

angela spunea...

andi
orice experiment are un motiv. :)
inclusiv cel cu proful si cu flegma de pe nasul lui!

merci
ne citim
:)