la masă una
dintre femei spune
bărbaţii sunt imprevizibili
şi fiecare dintre cele prezente se adânceşte în sine. fiecare dintre ele găseşte în mintea sa momente în care bărbatul ei a fost sau este sau ar putea fi imprevizibil. şi oftează cu tandreţe şi cu dragoste şi cu ciudă. mă trezesc în romane autohtone, cu femei basarabence şi bărbaţi tiranici.
hm. ma gândesc. bărbaţii nu pot fi imrpevizibili prin definiţie. noi suntem cele care le acoperim sufletele cu mister ca să avem ce descoperi. pentru că
o femeie nu va face dragoste niciodată cu un bărbat care, în mintea ei feminină, nu merită. şi atunci, îî transformăm, adâncim, înfrumuseţăm şi aşteptăm să ne spună că suntem. şi că le place ce văd, aud, simt, miros.
paradoxul?
de ce am scris acest post?
pentru că şi ei, bărbaţii fac şi spun la fel.
şi atunci care e diferenţa dintre noi şi ei?
şi numai iubirea adulmecă pe la colţuri.
azi dă la bot, mâine te înveleşte şi e cald.
regula este: una rece, una caldă.
mi-e frică.
10 comentarii:
crezi ca ai putea sa te mai indragostesti?
am spus intr-un post, Anonim (ce nume frumos ai ales!) ca sunt atat de indragostita acum, ca toata lumea e la picioarele mele.
pentru ca iubirea este daruire. si pentru ca el exista. altceva nu mai conteaza!
bun venit printre fuste socratice!
sorry, am uitat ceva esential
ultima parte este viziunea mea asupra atitudinii lui. atat :)
sa inteleg ca conteaza in primul rind faptul de a te dona si persoana a treia este una arbitrara? multumesc ptru raspuns la prima intrebare.
conteaza cel mai mult faptul de a sti sa daruiesti in iubire.
nu stiu de ce ai zis persoana a treia. probabil ca ai avut in vedere persoana pe care o iubim.
cum sa nu conteze? doar ca primar e faptul ca datorita faptului ca el sau ea exista, noi putem fi fericiti.
cel pe care il iubim este intr-un fel arbitrar. in sensul in care intruneste de obicei caracteritici pe care le proiectam inconstient asupra realitatii. vezi Sthendal Despre iubire sau Ortega y Gasset.
iubirea e conceptul central. daca reusesti sa gasesti acel om pe care il iubesti cu adevarat - uiti de posesie.
e ca un cerc vicios acesta. nu pot exista una fara alta.
tu cum crezi?
chestiunea posesiei se rezolva intre limitele lui ego si alter-ego,intre posibilitatea sau necesitatea lor de deschidere catre alt-ceva sau -cineva. solutia mi se pare una: posesia reduce relatia sau la ego,sau la alter-ego; chiar si co-existentza ca posesiune a unului de catre celalalt este o singura existenta,fiindca existenta ca ego sau ca alter-ego se suspenda. acest lucru nu mi se pare logic... nici n-ar trebui sa fie,nu?
ok. anonim.
sa vedem ce spui tu de fapt. da-mi un exemplu.
si dupa aceea revin cu un comentariu terminologic. :)
vreau sa spun ca nici iubirea nu-ti ofera doua moduri de a exista in acelasi timp...
si mai confuz...
cuma adica? proiecteaza un exemplu!
adica nu poti fi al ei si al tau totodata
Trimiteți un comentariu