trei îngeri îşi uită aripile pe
spatele femeii
se încovoaie
unde era nitroglicerina oare în care colţ al tăcerii
spui am ieşit afară e
un ger cumplit îmi îngheaţă ferestrele genunchii
şi nu mă pot lăsa pe ei să aplec un cap netăiat
sabia lasă urme
doi îngeri îşi uită toiagurile în gâtul femeii
plimbarea e lungă niciun afiş electoral nicio
strategie publicitară
am ieşit afară îmi spui
nu uit că exişti
Ecleziastul 3:8
esenţialul este să ştii cum e
limbajul ca adăpost al iubirii
poate oare o atingere să spună
dragostea nu judecă
a iubi înseamnă a accepta că aripile femeii sunt de ceară
un înger îi acoperă inima cu o pana
4 comentarii:
imi place tot, mai putzin partea cu toiagul in gat :)
interesant scaun ti-ai pus pe cap anul asta!
nici mie nu prea imi place gatul din text. dar ma gandesc cums al modific.
m-am luat prea in serios cu comentariul la antierotisme si m/ai taiat frumos de tot!
ma inchin,
cu mare drag
m-am taiat pe mine. mi-e tare ciuda pe AntiErotisme: am folosit prea multe cuvinte! :)
zi frumoasa sa ai, angelina!!
apoi sa ne fie ciuda...
totul porneste de la tacere. si erotismul, Andi.
mai trec odata ca sa numar cuvintele si sensurile. ca stii sa le scrii!
o noapte cu zapada frumoasa!
Trimiteți un comentariu