să îmi laşi tăcerile să se adune ca ridurile sub ochii obosiţi
să îmi dezvălui regimul prezenţă-absenţă ca şi
cum
lumea ar cădea la picioarele mele după un dans de o noapte
nici un fulg nu mă va uda
nici o picătură de ploaie
doar tu
ştii să
îmi storci venele în paharul cu vin
şi să bei
totul
până la capăt
3 comentarii:
parcă femeia din poezia ta ar fi intr-un proces catharctic...
e uimitoare viteza cu care incearca sa scape de tot ce o deranjează...
paharul cu vin mă cam incurca.
ma gandesc la pahar
Iola
fie el cu vin sau nu.
vin sarbatorile!
catharsis in sufletul meu
femeia in proces de sacrificare
nu vad catharsis-ul cat vad jertfa feminina
Trimiteți un comentariu