pentru Maria.
am spus ca voi reveni cu un post despre raportul dintre emotie si pasiune. chiar daca numesc acest post Fusta VI, imi las libertatea de a sari de la a fi femeie la a fi om. acest raport m-a interesat o lunga perioada in mod special.
o data, pentru ca nu am inteles niciodata de ce m-i se intampla unele lucruri, pe care aparent le poti explica rational.
a doua oara, pentru ori de cate ori gandirea mea se duce la plimbare, :) consecintele sunt dezastruoase.
a treia oara, pentru ca, date fiind cele intamplate nu pot si nu voi renunta la posibilitatea de a fi trista sau vesela si de a lua decizii in baza afectelor.
de ce? o sa va spun alta data :) - procedeu retoric numit "agatarea" :)
hai sa pornesc totusi pe emotie si ratiune. vorbim in acest cadru la inceputuri despre cele doua tipuri de rationalitate - semnificanta (RS) si operationala (RO). si despre minte si corporalitate.
am citit candva T. Ribot Logica sentimentelor. e o carte care poate fi un bun inceput. dar nu explica finalmente lucrurile.
RS este determinantul cautarii de sens, proprie femeilor si societatilor de tip traditional (ha! ce sexism frumos!). RO permite descifrarea cauzei si efectului si in consecinta descoperirea unor adevaruri mai mult sau mai putin aparente. este proprie barbatilor, orientati spre cautarea de solutii si societatilor instrumentale, de tip habermasian. se presupune, zice Habermas, Weber si altii ca primul tip de rationalitate este mai putin "rational" in sensul clasic al cuvantului. cautarea de sens, interiorizarea valorilor sunt semnifcante. RO pe de alta parte securizeaza. ea ofera instrumentarul necesar pentru care putem sa ne numim "mai destepti" decat animalele.
corporalitate si minte. corpul este irational in sine. face intotdeauna ce vrea si adeseori nici macar nu intuieste ca vrea. deci e afectiv nevoie mare. mentalul pe de alta parte, este o masinarie extrem de complicata, cu inputuri si outputuri, gata sa ingurgiteze tot ce vine din afara si sa supuna partea afectiv-erotic-apetitiva a noastra. si aci iesim din spectrul clasic masculin-feminin. pentru ca nu putem face concluzii de tip dualist - tie femeie, iti dau corpul, ca sa poti naste, iar tie barbate iti ramane mintea, ca sa o poti domina. :)
sa revedem ce a iesit pana aici. femeile sunt mai emotive, nu din cauza corporalitatii lor moi si pufoase, iar barbatii mai rationali nu din cauza ca au minte mai multa sau mai mare.
e un anumit cod, care permite acest lucru.
acum, la relatia valoare-emotie-ratiune. sa fie clar, atunci cand spun emotie nu ma refer la afecte clasic rutinare, ci la spectrul afectiv ca intreg. sunt valorile noastre rationale?
pot spune - IUBESC ACEL OM PENTRU CA...?
si cata corectitudine contine aceasta sintagma?
cand eram adolescenta mi-a spus cineva ca daca observi culoarea ochilor celuilalt - nu il iubesti. pt ca cel care iubeste vede intregul izvorat din omul pe care il iubeste
(in termeni operationali, acest om ar putea fi numit obiect al iubirii, dar cum sunt prea indragostita acum nu pot sa imi numesc iubitul obiect de iubit, desi si despre asta o sa mai vorbim in urmatoarea fusta)
naiva observatie. dar o sa o iau doar ca pe o trambulina. deci, cum ar veni, daca iubesc nu pot explica rational cauzele acestei iubiri. iubesc pe celalalt pentru ca este. asta este singura explicatie posibila a unei iubiri. si unde e rationalitatea operationala aici?
o mai caut inca.
daca voi ati gasit-o sa ma anuntati si pe mine :)
2 comentarii:
angela,
multumesc pentru aceasta postare.chiar e o coincidenta nostima sa citesc aceasta "fusta" pentru mine tocmai in una din rarele zile cind port fusta))
recunosc acum intrebarile tale de data trecuta, si motivul pentru care nu le intelegeam atunci, si pentru care nu sunt totalmente convinsa acum, este ca nu percep o distinctie clara intre RS si RO. Cind interpretez un tablou, de ex, intra in functiune RS, nu-i asa? Dar nu e ca si cum nu-mi pot sustine interpretarea!si daca o sustin, ma bazez pe motive. Si daca nu ar exista acele motive, nu as sustine aceasta interpetare, sau poate nici nu mi-ar fi venit in cap. Pot oare sa explic relatia dintre premise si concluzie cind e vorba de interpretare? exista o logica stricta? nu. dar nu inseamna ca interpretarea nu e rationala. la fel cu iubirea. nu inteleg de ce nu putem spune ca iubirea e si ea rationala doar pentru ca nu se preteaza modelului tip RO. Sigur, nu e vorba de RO, pentru ca chiar daca enumerez toate motivele care imi vin in minte si zic la final ca uite, pentru toata gramada asta de motive il iubesc pe X, tot as lasa ceva in afara. Ceva care nu e strict rational. dar in acelasi timp, daca toate aceste "motive" nu are exista, nu l-as mai iubi pe X, sunt sigura. De aceea propun modelul superimpozitiei: iubirea "depinde" de anumiti factori, adica absenta unor factori nu ar rezulta in iubire (of, ce analitic suna!). dar in acelasi timp nu inseamna ca iubirea poate fi explicata exhaustiv de acei factori, sau ca e o consecinta necesara a prezentei acelor factori. Cam la fel e cu binele si raul. Ceva e bun pentru ca are anumite proprietati, dar nu inseamna ca exista o relatie de necesara intre bine si proprietatile in cauza, sau ca binele ar fi explicat exhaustiv de acele calitati.
marchez. O sa revin. E o tema de meditat putin.
Trimiteți un comentariu