de data asta fara fuste. doar eu.

ieri.
am citit o scrisoare deliranta prognozata sa devina articol de scandal in ziarele moldovenesti. acel cineva care a scris este departe. si nu se stie daca va avea vre-o data posibilitatea sa o faca.

astazi.
am inteles ca iubirea nu se povesteste. nu se spune. si nu se supara. si atunci imi mai ramane o singura dilema: cel care o spune, stie sa mearga pe mijloc de strada la o bucata de noapte si sa cante. dar nu stie sa vorbeasca.

despre ceea ce nu se poate vorbi, se tace. asa spune Wittgenstein, cel putin.
care e diferenta dintre cel care poate vorbi despre prea multe si cel care nu poate vorbi despre aproape nimic?

astazi

mai vad urme ale cautarii de sine. pe ici colo mai cade cate o caramida in cap. o ridic de pe jos / Fata, ai nevoie de ajutor. esti nesigura. poate ca problema e doar in faptul ca sunt ne-singura?

exact ca Garaz / despre filosofie, muzica si orbi. doar ca feminin. despre iubire, Portishead si orbi. orbii raman.

sa plece cine vrea.