femeile merg la sală. femeile merg la manichiură.
cele mai multe dintre ele vor să uite. memoria asta a propriului corp, a celui care ar fi trebuit să le atingă, a viselor nerealizate generează un soi de grijă excesivă pentru corp. asta însă nu este cel mai grav.
toate amintirile despre cine sunt generează lupta cu proprie minte. și atunci femeile vor să facă yoga, meditație și să știe mantre. pentru orice situație.
pe mine mă miră această interculturalitate excesivă spirituală. yoga nu înseamnă exercițiu fizic, ci o cale pentru dezvoltarea spirituală. o cale spre sine și spre uniunea cu natura. doar că nu e o cale occidentală, rațional-constructivă.
nu poți separa corpul de mental/spiritual. doar că majoritatea dintre noi folosesc exercițiile yoga pe post de mod sănătos de viață.
cândva, medicii puneau lipitori pe corpul omului pentru circulația sângelui. în cazul occidentalilor, a face yoga este ca și cum ai încerca să pui lipitori pe propriile suferințe și să aștepți ca cineva să te ajute să le uiți.
de tine, de suferință, de memorii te poți scăpa doar dacă înțelegi că omul e un circuit. cu tot ceea ce face și ce simte.
și dacă faci yoga pentru ca să ai spatele drept, sau să nu te mai doară coloana - procesele ajung mult mai departe decât crezi. acolo unde nu lași pe nimeni să intre. nici măcar pe tine.
practica spirituală nu este joacă. chiar dacă arată a teren de sport.
sursa
cele mai multe dintre ele vor să uite. memoria asta a propriului corp, a celui care ar fi trebuit să le atingă, a viselor nerealizate generează un soi de grijă excesivă pentru corp. asta însă nu este cel mai grav.
toate amintirile despre cine sunt generează lupta cu proprie minte. și atunci femeile vor să facă yoga, meditație și să știe mantre. pentru orice situație.
pe mine mă miră această interculturalitate excesivă spirituală. yoga nu înseamnă exercițiu fizic, ci o cale pentru dezvoltarea spirituală. o cale spre sine și spre uniunea cu natura. doar că nu e o cale occidentală, rațional-constructivă.
nu poți separa corpul de mental/spiritual. doar că majoritatea dintre noi folosesc exercițiile yoga pe post de mod sănătos de viață.
cândva, medicii puneau lipitori pe corpul omului pentru circulația sângelui. în cazul occidentalilor, a face yoga este ca și cum ai încerca să pui lipitori pe propriile suferințe și să aștepți ca cineva să te ajute să le uiți.
de tine, de suferință, de memorii te poți scăpa doar dacă înțelegi că omul e un circuit. cu tot ceea ce face și ce simte.
și dacă faci yoga pentru ca să ai spatele drept, sau să nu te mai doară coloana - procesele ajung mult mai departe decât crezi. acolo unde nu lași pe nimeni să intre. nici măcar pe tine.
practica spirituală nu este joacă. chiar dacă arată a teren de sport.
2 comentarii:
Dragă Angela,
Foarte interesantă abordarea ta! Se vede bine că există o tot mai puternică fugă din propria „matrice„, deși termenul nu se potrivește perfect cu ideea mea. Nu cred că ceea ce se face se și conștientizează, lucrurile ar trebui privite în ansamblu, de fapt, ele se aplică pe bucățele.
Cred că esența cam aceasta ar fi-
„ de suferință, de memorii te poți scăpa doar dacă înțelegi că omul e un circuit. cu tot ceea ce face și ce simte.„
Angela, la yoga se merge ca e cool Si ca e mai mult decat gimnastica - e vorba si de un fel de religiozitate panteista difuza - energii, karme, mantre, armonii. Yoga are avantajul de a fi religie personalizata si de asta e in perfect cu individualizarea si cu autonomia individuala. Spre deosebire de religiile tradionale care sutn cu necesitate colective.
Trimiteți un comentariu