februarie 02, 2013

fusta 4.2. despre ceainicie și viață

oamenii, cei mai mulți dintre ei, își iau viața în serios. planifică, organizează, se bucură de succese sau sunt triști pentru că nu le reușește ceea ce au planificat. fiecare dintre noi vrea să ajungă undeva, să atingă anumite vise. măcar așa, cu palmele. pentru asta depunem eforturi. învățăm să devenim altfel, pentru ca să reușim să realizăm planurile.

și în acest moment se întâmplă ceva foarte straniu. planurile pun stăpânire pe noi. ele ne dirijează viața. devenim robi ai propriilor idei și dorințe. ne modelăm, zicem noi, realitatea. de fapt, ne ajustăm unui anumit moment de timp, în care am decis ceva.

apoi, planurile au nevoie să fie schimbate la un moment dat. dar nu, nu se poate. pentru că a fi om presupune a fi rațional. a avea planuri și a te ține de ele.

pe mine mă distra tare mult în timpurile în care țineam cursuri la facultate să văd cum studenții mei își mențin opinia, chiar dacă nu le mai aparține, chiar dacă se contrazic. pentru că așa e normal.

Heraclit spunea că nu poți intra de două ori în apa aceluiași râu. oamenii se schimbă în fiecare moment, viața se schimbă în orice moment. opiniile care stau în noi, nemișcate depun straturi, cam așa cum se depun straturi pe ceainic. și trebuiesc din când în când curățate. pentru ca viața să funcționeze și să îți poată oferi ceaiul de care uneori ai atâta nevoie.
                                                                sursa

Trimiteți un comentariu