fusta 41. despre vremuri grele și copilăria din tine

Socrate spune că un om onest este cel care își păstrează copilăria. alți filosofi vorbesc despre copilăria gândirii în relație cu capacitatea de a analiza anumite lucruri.

atunci când este cel mai greu - involuntar cauți copilul din tine. dacă nu l-ai asasinat cândva, va veni să îți lumineze calea.

și aici fac diferența dintre copilărie și infantilism.
copilul se va bucura de orice bombonică venită din partea vieții. cât de mică nu ar fi. infantilul e permanent nemulțumit. de sine, de cei din jur, de guvern, de țară.

și cum să păstrezi copilul, care mai târziu te va scoate din stări de rahat? cum să nu îl ucizi pas cu pas?

fiecare dintre noi așteaptă să fie iubit într-un anume fel, vorbeam ieri cu a. și nesiguranța, nefericirea, disperarea, complexele - toate apar pentru că avem impresia că nu suntem iubiți. dar de fapt, se poate întâmpla că e vorba de percepții diferite asupra iubirii. și prieteniei. și a multe multe altele.

pentru mine iubirea înseamnă ca celălalt să înțeleagă că eu sunt la o palmă distanță. și atunci când are nevoie - voi fi acolo. iubirea nu e legată de a fi alături non-stop, a ieși la cafele, a vorbi la telefon despre cârnaț. sau despre ce mai faci (asta chiar mă enervează :)). iubirea înseamnă a nu vrea de la celălalt ceea ce nu poate oferi. sau nu poate încă. sau nu va reuși niciodată.

și ea nu înseamnă prezență. și nici măcar comunicare. asta deja e relație. și poate însemna cu totul altceva.

dar cel mai greu este să înțeleg că oamenii iubesc diferit. cred că tuturor ne este greu. și copilul din noi moare atunci când îți este imposibil să înțelegi.

al meu încă e viu. pe alocuri poate să șchiopăteze. dar mă iubește. așa cum vreau eu să mă iubească.

fusta 4.0 cum să îți recunoști limitele

se întâmplă uneori că întreg universul se împotrivește: banii nu mai vin, în familie e un dezastru, medicii dau verdicte din cele mai urâte, peste tot pereți. și parcă ieșirile sunt blocate.

și atunci vine un moment în care te întrebi: dacă întreg universul ți se împotrivește, ce faci tu? ce anume din tine se împotrivește atât de serios universului?

ce anume cunoști despre tine, dar nu conștientizezi?

evaluezi comportamente, atitudini, percepții. parcă totul e în ordine. un car de autoanaliză realizată, echilibru aparent instalat, detașare și lipsă de orgoliu.

totodată, se întâmplă că parcă totul nu numai stagnează, ci parcă te împiedică.
asta înseamnă că tu te împotrivești ție.

dar există lucruri pe care nu le știm despre noi. oare ce îmi ascund? cum să aflu?

orice întâlnire cu alți oameni povestește despre tine cum ești de fapt. orice tip de comunicare spune despre cine ești.

dacă se întâmplă des să alegi parteneri care te ”trădează”, asta îți spune despre faptul că ai ceva de învățat. despre cât ești tu de capabil să trădezi și cum e să accepți și să îi lași pe oameni să fie ei înșiși.

dacă în viața ta apar permanent oameni agresivi, asta vorbește despre faptul că tu ai ascuns în tine agresivitatea. de ce ești nemulțumit? cui nu ai reușit să îi spui ce gândești despre el/ea?

orice traumă ne învață câte ceva. dacă știm să o acceptăm, să o conștientizăm - lucrurile se schimbă.

da?
sau nu știu...

călătoria în Sine e grea. unii chiar spun că nu există Sine.
da, pentru că există doar Mine. restul e lumea. atât.

sursa

citiți Umbra lui Adrian Nuță. și restul cărților lui. tare bun.

LUPU SPRE POPOR: eu nu mi-am schimbat năravul

Lupu a făcut declarație declarativă. A venit și cu idei novatoare, condiționări și explicații. De data asta scurte ca și cantitate, dar multe ca substrat. Și pline de sensuri ascunse. Ce a avut de fapt în vedere domnul Președinte al Parlamentului Marian Lupu?

Mesajul  integral nu a vrut să ne spună că Zubco  se va autosuspenda, ci că Recean trebuie să facă acest lucru. Și a mai vrut să spună că Lupu rămâne a fi un politician responsabil. Vorba aceea – Războiul politic trebuie oprit. De data aceasta instrumentul e să îi punem într-o tranșee pe cei doi soldați – Procurorul și Recean. Zubco-omul nu are nimic cu Procurorul General. Nu îl atacați auirea. Mai mult, el e responsabil de comunicarea defectuoasă și nu de faptul că a fost la vânătoare cu alți demnitari și nu îl mai suspectați de omor.

Textul real al mesajului Președintelui Parlamentului:

      Nu am vorbit despre caz pentru că între timp, am avut o mulțime de lucruri de făcut. Țara poate arde, dar vacanța e vacanță sau Nu am avut informații la subiect. Sursele mele de informare, sunt, în pofida funcției pe care o dețin, comune tuturor cetățenilor. Eu citesc ce scrie mass-media. Ca și voi. Eu știu exact atât cât știți și voi.

Eu culeg versiuni. Eu mă interesez. Iaca l-am așteptat pe Zubco să vină din vacanță, am venit și eu, și peste câteva săptămâni am decis să îl chem în ședință. Ce mi-a spus e important și veridic. Nu vă spun ce anume, dar am decis ceva împreună. Că el e responsabil de comunicare în Procuratura Generală. Încă nu am aflat dacă asta e responsabilitatea lui primară.

De fapt, nu organele îmi dau informație, ci mass-media. Și ele trezesc speculații. Și eu le cred. Organele  competente în acest caz nu comunică eficient. De fapt, MAI nu avea ce căuta în anchetă. De ce s-au băgat?  Tocmai asta a dus la speculații.

Eu sunt politician, deci nu mă băgați în asta. Mă spăl pe mâini.

Zubco și Procurorul sunt lucruri diferite. Procurorul se va autosuspenda. Eu i-am spus. Zubco-omul nu are nimic cu acest caz.

Eu sunt democratic. Normele statale sunt importante. Și MAI este implicat.

Eu sunt democratic. Normele statale sunt importante.

MAI și Procuratura vor răspunde. În special pentru deficiențele de comunicare.

Aceasta nu este o declarație publică. Eu nu am încă dreptul să o fac. Eu sunt un politician responsabil și democratic.

Eu sunt politician. Eu nu pot fi tras la răspundere pentru ceea ce spun acum. Electoratul mă va judeca.

Au mai fost cazuri despre care s-a tăcut. Apoi au fost aflate și am fost nevoit, ca politician, să plătesc. 

fusta 38. ghid de viață trei. despre boli, greață și oameni

există boli, despre care nu vrei să vorbești. ele sunt un fel de ”rușine a civilizației”. mai ales atunci când sunt cumva asociale. de multe ori, crezând că bolile fizice sunt defecte ale noastre personale, le ascundem.

totodată, suntem pregătiți să etalăm părți ale noastre care ne mănâncă din interior.   aceste părți, spune Socrate, vin din ignoranță.

de obicei, împărțim oamenii în răi sau buni în funcție de aceste părți demonstrate. și foarte puțini dintre noi, ne întrebăm dacă ceea ce demonstrează omul ca fiind caracteristică a lui este ceea ce simte într-adevăr.

ceea ce numim lașitate, egoism, răutate poate fi interpretat și altfel. eu când văd oameni, care se lasă duși de valul civilizațional al bârfelor și al egoismului, mă întreb: oare ce evenimente stau în spatele acestui tip de comportament? cu ce i-a supărat lumea atât de mult, încât au devenit rigizi la orice mișcare? oare ce anume le trezește instinctul de vânător?

sau poate, natura noastră este cea pe care o vedem manifestându-se. și nu există niciun fel de boli ale ”spiritului”, ci doar lupta pentru recunoaștere și putere?

atunci când oamenii comunică, se întâlnesc două sau mai multe tipuri de vieți. nu poți să te aștepți de la un adult care a fost neglijat sau nu a fost iubit să manifeste  deschidere și bunăvoință. pentru că acest adult are niște credințe deja formate.

și atunci când ajungem să ne mulțumească atitudinea cuiva, sau comportament, inclusiv cel legat de spații publice sau de relații intime, eu caut în om unde este nefericirea. și dacă mai poate fi scoasă. insatisfacția permanentă pe care o trăiește cineva naște ignoranța despre  care vorbea Socrate.

nu mai pot vedea sănătate, dacă stau două săptămâni într-un spital. și atunci îți rămâne să alegi: te transformi în bolnav sau îți asumi rolul medicului. și știi: doar uneori se fac conferințe în care medici din toată lumea se adună să discute ceva. și stabilești dacă poți comunica cu un anumit om sau poți doar să te joci cu el - să prescrii.

o fi asta un soi de superioritate afișată? nu știu. dar știu cu siguranță că cei care fac intenționat sau nu să te doară au un motiv în spate. și dacă îl descoperi  - nu mai poți fi dezamăgit. poți alege dacă să pleci sau să rămâi. fără grețuri.

                                          sursa

fusta 37. Ghid de viață doi.

una dintre primele întrebări în filosofie, și apoi descoperită cu mirare la cursul de NLP a fost: cum știm că ceva e real? cum facem diferența dintre realitate și vis?

de câte ori ți se întâmplă să te trezești dintr-un vis, în care totul a fost atât de real, încât îți vine să vomiți? sau să zbori?

de câte ori ți se întâmplă să spui: asta nu poate să mi se întâmple mie? e un vis, o să treacă.
cum definim Realitatea? cum funcționăm în ea? cine a spus că trebuie să fim fericiți, că trebuie să ajungem să facem carieră, să fim de succes, să săpăm o fântână, să sădim un copac, să construim o casă și să facem un copil? de ce acestea devin valori la un moment dat?

realitatea, spunea Codoban, este cea mai statornică dintre iluziile noastre. atât de stabilă, încât reușim să învățăm lucruri, să stabilim patternuri, să o ”cunoaștem”.

eu definesc realitatea prin sens. alții spun că realitatea este ceea ce există obiectiv. și atunci mă întorc la filosofi care spuneau Există doar ceea ce poate fi perceput.

dar Eu pot alege ce vreau să percep.
să zicem că apar oameni, care nu îți plac. Tu alegi când, cum și de ce comunici cu ei. dacă prin comunicarea cu acest om, îmi satisfac un sens, niște credințe, el va exista pentru mine, dacă nu - nu.

la fel se întâmplă cu cărțile, copacii și evenimentele din viața noastră. ele sunt reale numai dacă vrem să fie. dacă le acordăm sens.

aceasta este Lecția numărul Unu. realitatea este doar cea pe care o accepți ca fiind astfel. tu nu știi cum e în orașul Nice, sau Bern. pe tine nu te interesează ce copac anume este lângă caruselul de lângă Negresco. ce e Negresco, by the way? :)

exact așa poți alege ce te interesează sau nu. și în funcție de asta - să îți construiești realitatea.
creierul nostru este frumos. și are această capacitate. de aceea fakirii înghit foc.
și tu poți înghiți foc. dar pentru asta trebuie să alegi că focul nu e ceea ce te-au învățat la școală. că focul se poate înghiți. că oamenii sunt în măsura în care vrei tu să fie.

capul tău e legat de limbaj. și limbajul îți creează realitatea.

dacă vrei să acționezi - acționează. dacă vrei să iubești - iubește. dacă vrei să urli - urlă.

ia în mâini această bucată de plastilină și dă-i o formă.
aristotel știa el de ce forma e mai importantă decât conținutul.
despre asta în fusta următoare.

sursa