Fusta 14. sau cum iubești fără stres și palme transpirate

te iubesc, tu nu vei muri niciodată, spunea Marquez și după el o mulțime de cercetători ai iubirii.

formula presupune câteva ingrediente de bază: grijă pentru celălalt, atenție la cuvintele folosite, tandrețea gesturilor și alte bunătățuri. toate luate împreună și puse pe un blat. libertatea.

există cupluri, de tipul Sartre - Simone de Beauvoir care definesc libertatea în relație prin propriile experiențe. îmi pot imagina suferința unei Marii basarabence în momentul în care bărbatul vieții ei i-ar declara că nu este și nu va fi niciodată singura, unica. va fi doar irepetabila. cred că toate înjurăturile din lume ar fi prea puțin pentru a o elibera :)

adevărul e că nu am fost, nu suntem și nu vem fi niciodată unicii în sufletul celuilalt.
cei care cred asta, sunt îndrăgostiți de iubire și nu de oameni. sau au citit prea multe cărți, fără ca să le analizeze.


cert este că îndrăgostiții sunt de obicei cei mai perverși.
la început îți dau libertatea mea ca după aceea să mi-o dai tu pe a ta. cam așa funcționează majoritatea relațiilor. un schimb echitabil din perspectivă pragmatică. Pessoa spunea undeva, că a poseda înseamnă a fi tu însuți posedat, deci înseamnă a te pierde.


sursa
în posesie, nu obținem uniunea la care visăm, ci dimpotrivă, pierdem. pe sine și pe celălalt.

dar,
iubirea asta e paradoxală, mai mult decât alte aspecte importante ale vieții.
vrem tot mai mult, oferim tot mai puțin.
cu cât avem mai mult libertatea celuilalt, cu atât mai puțin acceptăm să îi oferim partea noastră de noi.

se încinge un joc în interiorul nostru, care ne face să urlăm: de ce a mers singur/ă undeva, de ce nu am acces la parole, de ce tace?

frici, nesiguranță, tristețe. nu mai ai nevoie nici de libertatea ta, nu mai știi ce să faci cu ea. ești de acord să te vinzi pentru o privire. dar și mai mult, pentru ca să îl canibalizezi pe celălalt. să te transformi în următorul schelet din dulapul partenerului/ei tău.

cum se întâmplă asta? și ce facem ca să batem mingea în poartă? ca să avem ceea ce ne dorim? cum acționăm?

simplu
întreabă-te, când tu ai nevoie de umbrelă, dacă umbrela are nevoie de tine.
și las-o să se odihnească. sau să aleagă ea ploaia, de care te va proteja.

mai mult. dacă înveți să te bucuri de ploaie, nu vei mai avea nevoie de umbrelă. și
vei fi liber. și omul de lângă tine.
și atunci
vei putea spune
te iubesc. tu nu vei muri niciodată.