mai 04, 2009

o minte perversă și un corp aburit

de câteva zile un picior îmi sâcâie
tăcerile
ma trezește diminețile
își arată glezna ca gura unei femei desfrânate
și îmi înghite 
ideile


apoi


de fiecare dată când reușesc să adorm
cineva 
îmi mângâie corpul 
ca și cum
l-ar iubi

armonia îmi dezlipește speranțele de pe retină
lumea rămâne goală
ca
libertatea prostului

Trimiteți un comentariu