vad un film la tv. el ii canta la chitara si ea zambeste. element indispensabil seductiei feminine. zambetul este in sine o incercare de a-l pune pe celalalt in situatia de a comunica.
asta era off-topic. ma distreaza si spun.
acum despre inteligenta emotionala si capacitatea de a exprima ceea ce simti. hai sa o luam pe rand.
impinsa de o oarecare curiozitate profesionala am tot intrebat femeile daca merita sa fii sincera intr-o relatie. o suta dintr-o suta au raspuns nu. sar peste argumente, sunt superficiale, naive si pline de limitari stereotipice.
prima situatie ipotetica. ea vorbeste prea mult. atitudinea fata de acest tip feminin se structureaza in jurul axei - superficialitate - prostie.
femeile, in capacitatea lor de a exprima ceea ce simt, mai mult decat orice altceva isi doresc sa invete sa ascunda adevaratele sentimente fata de barbati. dintre ei, o parte cu o feminitate latenta fac acelasi lucru. vorba lui Heidegger, din cauza vorbariei inutile, ne pierdem printre cuvinte. sau gesturi. sau postari pe bloguri, in cazul femeilor anului 2009. deci, ea este capabila sa vorbeasca despre orice, numai despre propriile sentimente nu. nu cu el.
a doua situatie ipotetica. ea tace. este perceputa ca o fiinta pisicoasa, profunda si dornica de a fi protejata. pana la prima zgarietura.
acest tip special de femei nu vorbeste pentru ca stiu sa ascunda sentimentele adevarate in spatele cuminteniei aparente. si a profunzimii.
care dintre ele este de facto autentica?
sar peste tipul de femei cu structura a gandirii masculina. sunt vanatori, nu le intereseaza dact jocul si orice iubire este traita in afara unui pattern usor de invatat si recunoscut.
HO HO HO!!!
acest lucru nu vrea sa spuna ca barbatii sunt astfel.
in epoca noastra nici macar fusta nu ii mai poate deosebi.
cert este ca daca am invata sa exprimam sentimente, am intelege cine suntem. sau cel putin am putea pipai autenticitatea proprie.
altfel ne pierdem in scenarii, iluzii si versuri
29 de comentarii:
pornesc de la ideea ca autentica nu e niciuna, fiecare se ascunde intr-un fel sau altul isi ascunde snetimentele identitatea si sperantele
idealul este femeia care comunica, femeia care vorbeste despre ceea ce simte, femeia care se deschide si comunica
insa oare aceasta lipasa de comunicare nu vine oare de la celalalt, nu pentru ca ei nu sunt receptivi ne inchidem in diferite carapace si nu comunicam?
atata timp cat comunicarea este facuta dinspre o singura jumatate a cuplului este inexistenta sau sortita pieirii
si iarasi ma intreb cate cupluri ajung sa comunice "dual band " si sa ajunga la comuniune... sa fie un vis?
http://www.youtube.com/watch?v=EbXYm7PLkew
Gala
nu stiu daca putem arunca asupra celuilalt vina de a nu fi receptivi in totalitate. si tu, ca si mine, ca si ei, ai uneori nevoie sa taci. sau nu poti vorbi. nu poti spune. problema este ca aceste diferite carapace merg in diferite directii.
dar ai dreptate, atat timp cat comunicam - existam. cuplu sau nu. si atunci cand se trec sub tacere lucruri importante, cum ar fi atitudini, sperante, credinte apare schizmogeneza, sau double band.
ce trebuie facut ca celalalt sa fie deschis?
fricile, nesigurantele si mai ales orgoliile nu au ce cauta intr-o relatie. asta e convingerea mea ferma. iubirea este daruire. nu conteaza cat timp dureaza. conteaza calitatea relatiei. si deschiderea permanenta catre celalalt, fara canibalizare, este cea mai importanta.
autenticitatea inseamna a fi deschis spre celalalt. mai ales in iubire.
cineva imi spunea zilele trecute ca prefera sa plece fara ca sa spuna de ce. ca sa nu raneasca. si atunci am spus ca asta e o forma de fuga. de tine insuti.
despre ceea ce poate fi vorbit, trebuie sa se vorbeasca, spune Socrate. si are dreptate. iar despre sentimente se poate discuta. caci ele sunt cele mai importante. si reale
nu as vorbi niciodata despre Dumnezeu. e prea mare. dar sentimentele sunt umane, deci speakable :)
multumesc pentru piesa. ascult
angela
n-am vrut sa dau vina pe ei ;)
am vorbit despre ei pentru ca problema se punea de la femeie inspre barbat
insa e valabil si invers
cert este ca e necesara o deschidere din ambele parti , clar altfel comunicarea nu se poate face , altfel nu stim sa tacem impreuna si sa vorbim impreuna
altfel e risipire si orice ar fi existat inainte se transforma in amintire
vorba lui socrate despre ce se poate vorbi sa vorbi si cred ca se poate vorbi despre orice chgiar si despre dumnezeu pana la un punct caci incomensurabil fiind nu vom putea vorbi cu adevarat niciodata despre EL
hm...nu stiu daca as fi de acord cu imaginea de ansamblu. profilurile mi se par o chestie extrem de complicata. cele descrise aici sunt relativ simple, fata de cazurile in care nu e clar cum anume sa ne exprimam sinceritatea. pentru mine asta a fost marea problema: sa decid ce anume e ar fi autentic sa fac. fenomenul, trait de mine, in perspectiva mea, e singura chestie adevarata. acum, cind vine vorba sa exprim, sa fiu sincera, nu stiu cum s-o fac. tacerea e uneori dictata de prudenta. nu tin neaparat sa ascund, dar tac pentru moment, pina decit cum e mai bine sa arat. in fine, vroiam doar sa spun ca sinceritatea nu e intotdeauna transparenta pentru noi insine.
afara de asta...de ce crezi ca a tacea pentru a nu rani e o fuga de sine? eu cred ca decizia de a spune e adesea una egoista...
cand simti ca esti iubita e simplu sa fii sincera :)
*si uiti, desigur, sa pui o virgula :))
Gala
daca nu putem vorbi cu adevarat despre ceva, mai bine o tacere. in doi. la masa cu Dumnezeu.
acum am avut un insight personal! in ultimul timp se intampla foarte des ca ma prind la ideea ca oamenii nu se simt bine alaturi de mine. tacerea mea e apasatoare, insistenta, dura. ca un perete. se sparg de mine toti. tocmai pentru ca nu mai pot vorbi despre orice, adica flecari, adica ma pierde in cuvinte. si nu stiu daca e bine.
dar...inca nu am gasit nicio strategie eficienta sa invat sa vorbesc cu oamenii. not yet. :)
doar pe blog. asa cu voi :)
maria.
in tacere poti fi autentic. nu spuneam ca trebuie sa vorbim intotdeauna, despre orice. tu stii, la fel de bine ca si mine, ca tacerea poate spune mai multe
ai dreptate, profilul este simplist. ma interesa altceva in context. si anume: este sau nu bine sa exprimi sentimente la dreapta si stanga?
face bine la autenticitate?
a tacea si fuga de sine va fi un nou post Maria ok?
ANDI
ma bucur enorm
lasa virgulile acolo unde sunt
acum nu mai conteaza, le gaseste el!!!!
a fi iubit determina a fi sincer?!
daca iubesti si tu
neata Angelule! sper sa reusesc sa pun com-ul. bre! cind incepem sa comunicam cu partenerul despre sentimente, cred ca deja exista o problema!
ceva nu ne e pe plac... simtim ceva... si comunicarea, daca este acceptata, poa sa rezolve problema.
numa ca gasesc ca-i mai bine e sa-ti poti exprima sentimentele prin comportament, fara frica si fara sa le ascunzi...
de multe ori ii mai usor de inteles un gest sau o privire... de efect nici nu mai vorbesc!
da-i mult de vorbit pe tema asta...
Angela,
cred ca ar fi interesant sa stabilim ce inseamna de fapt a vorbi despre sentimente in stinga si-n dreapta. vorbeai de superficialitate. o fi, si nu pentru ca vorbaraia multa si despre orice e in general un simptom. am impresia ca sinceritatea e mai complicata decit atit. Pentru a fi sincer e cazul sa intelegi mai intii ce se intimpla cu adevarat. si asta cere o sinteza a tuturor lucrurilor pe care iti vine uneori sa le spui, apoi sa le contrazici, si a lucrurilor pe care nu stii cum (si daca) sa le spui. cred ca tacerea e o decizie inteleapta pe timp de sinteza:) Si da, un post despre tacere si fuga de sine ar fi binevenit.
Andi,iubirea ma responsabilizeaza, complica lucrurile cind e vorba de sinceritate. dar nu e ceva negativ. dimpotriva.
bre Aghiuta?
'mneata esti?
pai despre exprimare vorbeam. un gest face cat zece cuvinte.
am, trecut la vorbarie pentru ca e un subiect mai delicat.
de fapt, exprimam nonverbal in permanenta, fara ca sa vrem.
acum te referi la o relatie deja construita, build-uita :). la faza incipenta insa, cuvintele sunt necesare. crede eu asa.
fara frica.
acum, este oare o relatie intre frica si sinceritate sau nonsinceritate?
asa pun Yo problema
"Pentru a fi sincer e cazul sa intelegi mai intii ce se intimpla cu adevarat."
cum legam Maria sinceritatea de intelegere?
facem urmatoarea fusta pe tacere si fuga de sine :)
ok...sa incep mai intii cu ce inteleg eu prin a vorbi intr-una despre sentimente. Asta imi apare in imaginea unui pacient confuz in fata consilierului sau psihologului. Vine, ia loc, si vorbeste, si vorbeste, si orice ar povesti tot la sentimente se refera. si scopul final este sa produca o sinteza, sa inteleaga ce vrea sa exprime de fapt prin aceasta puzderie de cazuri particulare si nuante.
sinceritatea, mai ales in fata persoanei iubite, mi se pare o chestie foarte responsabila. Ca sa pot fi sincera trebuie mai intii sa inteleg eu insami ce vreau sa spun. sau daca nu inteleg, ar fi cazul sa stiu sa explic care sunt termenii si de ce nu pot intelege. daca vorbesc mereu, parca il las pe partener sa faca sinteza in locul meu, iar eu cred ca mie trebuie sa-mi revina acest rol. am scris integelere, stiu...dar chiar daca intelegerea e imposibila (pentru moment?), e cazul sa ne straduim macar sa sistematizam. altfel comunicarea eficienta nu mi se pare posibila...
Si eu am avut probleme legate de "sinceritate". In sensul ca nu stiu sa fiu altfel! Daca in scris, te mai poti juca pâna la un anumit nivel nedefinit al "nesinceritatii"... in cazul meu am lucrat mult undeva in adolescenta sa fac ceva sa nu se vada pe mine ce gândesc. Toti citeau (si citesc si acum) pe mine ca intr-o carte deschisa... si chiar daca as fi incercat sa zic invesul ma trada corpul, fata si mai ales ochii :-).
Bun am incercat sa-mi controlez mimica... dupa un timp m-am plictisit... si am concluzionat. "Ce-i in gusa-i si-n capusa!" Asa sunt, e bai? Okay vad toti daca sunt sau nu de acord cu ei. E o problema? Asta mi se întâmpla in relatiile generale cu oamenii.
Trecem de partea aialalta. Sinceritatea in cuplu.
Sinceritatea in cuplu mie imi asigura confortul si iubirea. Momentele de maxima sinceritate-mi sunt acoperite cu anumite cuvinte de genul "daaaa... te cunoooosc :-)" zise cu mare dezmierdare. Ca urmare îmi urmez instinctele. Nu sunt dintre cei care sa zica... cum sa fac sa arat ca-s sincera. Deja când pui problema astfel faci un joc dublu. Nu mai ai cum sa fii sincera. Sinceritatea inseamna urmeaza-ti imboldurile fara ascunzisuri. Nu-ti fie teama sa fi asa cum esti. La un moment dat constati ca sinceritate iti ofera o amprenta personala, e un tipic al tau de a fi. Adica esti TU.
ufff cred ca le-am incurcat mai rau incercând sa le descâlcesc :-)... Poate totusi s-a inteles ceva din ce am zis :-)
Totusi mai m-am oprit asupra unui aspect. Ai pus sinceritatea in legatura directa cu comunicarea verbala, non-verbala.
Cea mai frumoasa sinceritate e cea fara acoperire in cuvinte... iar daca e in cuvinte - expresiile simple, scurte si concentrate sunt mai eficiente decât descrierile lungi neterminate ale sinceritatii... daca (el) nu pricepe din putin nu v-a pricepe nici din lung :-)... atunci cel mai bine sterge-o pâna nu e prea târziu.
si uneori mai corectez... da' rar
...si intotdeauna dupa, caci mai intâi ma concentrez la idee si scriu blind :-) sa nu pierd firul.
toate verbele alea cu dichis la persoana a doua au 2i si "va" impreuna ca no, scapa unul
La virgule nu-mi bat capul ca n-am timp pentru ele (si n-am obsesii), sa o faca cei cu mintea libera :-). Eu om cu fantezia la activ - folosesc inlocuitori oriunde gasesc necesar.
Maria
hai sa vedem daca putem lega sinceritatea de intelegere si daca nu cumva este o alta unitate dialectica aici.
sinceritatea este legata nu de actul adevarului in sine sau a falsului, ci de cel de minciuna. cumva a nu fi sincer inseamna a ascunde intentionat ceva ceea ce inseamna deja a folosi minciuna.
poate fi discutata treaba asta. nu o spun ca pe un adevar ultim la care am ajuns.
prima chestie importanta este sa decidem daca sinceritatea este sau poate fi spontana. actul de intelegere a ceea ce se intampla cu tine si cu emotiile tale este legat doar de sinceritate ca mod de exprimare. nu pot ascunde anumite emotii, pentru ca va reactiona corpul meu si imi va face festa - aici Manon are dreptate.
deci - ca sa pot sa fiu sincera mai intai trebuie sa inteleg ce vreau sa spun - nu mai poate fi valabil. pe simplul motiv ca vei sincera chiar si in nesinceritatea ta :)
dar sunt cu totul de partea ta cand spui ca lucrurile trebuiesc discutate, sintetizate, analizate. atunci cand apare nevoia.
a vorbi intr-una despre sentimente este o patologie. dar iubirea, spune O. y Gasset este un act plictisitor in sine. repetam la nesfarsit te iubesc si daca celalalt ne iubeste o face si el. and totul e bine. acolo nu e problema.
dar pana unde poti merge in exprimarea sentimentelor tale? si aici vine responsabilitatea pentru celalalt. aici uneori tacerea omoara o relatie.
nu?
Manon
si pe fata mea se citeste orice simt. si nu am nici o problema cu asta :) treaba lor daca nu ma vor :)
de acord aici:
"Sinceritatea inseamna urmeaza-ti imboldurile fara ascunzisuri. Nu-ti fie teama sa fi asa cum esti. La un moment dat constati ca sinceritate iti ofera o amprenta personala, e un tipic al tau de a fi."
le-ai descalcit bine. bine de tot :)
si nu vorbaraia inseamna sinceritate. tacerea si concentrarea mesajului e secretul :)
da, a fi iubit inseamnă libertatea de a fi sincer. dk stii că esti iubit nu mai ai de ce să faci pe interesanta, nu mai ai de ce să minti, nu mai ai de ce să te ascunzi :)
eu experimentez acum o nouă andi, nu-mi vine nici mie să cred de ce sunt in stare :))
măcar de s-ar reflecta si in ce scriu :P
:)))))))))
Andi,
nu se poate reflecta.
din propria mea experienta pot afirma ca atunci cand zbor, scrisul nu mai are rost. desenez cu aripile :)
a fi iubit inseamna libertatea de a fi sincer!!!!!
Angela,
mda..eu nu vorbeam despre acea sinceritate opusa practicii de a ascunde adevarul sau camufla. Cu siguranta, asta e o notiune valabila a sinceritatii, poate cea mai clara. Dar uite, ma simt silita sa revin la intrebarea mea initiala: si ce fac daca chiar nu stiu ce sa spun si ce sa exprim ca sa fiu sincera? Zici ca in sinceritate exista o corespondenta intre ce exprimi (intentionat) si ce se intimpla de fapt in capul tau. (am inteles bine?) Ei, si ce daca eu nu stiu ce se intimpla in capul meu? Ce daca am doar fragmente care se cer sintetizate? Ce daca nu stiu care din aceste fragmente sunt autentice, si care nu? Care ar fi termenii acelei relatii de corespondenta in cazul asta?
De aia am scris ca un unele cazuri sinceritatea cere mai intii o sinteza. Practic, exista cazuri in care e necesar un act al adevarului ca sa pot fi sincer (si asta nu inseamna ca actul adevarului e echivalent cu actul sinceritatii.)
a fi iubit inseamna sa ai libertatea sa fii sincer? da, foarte bine, de acord. Dar uneori e foarte greu sa-ti dai seama ce anume trebuie sa faci ca sa fii sincer. asta nu inseamna ca lupti cu dorinta de a ascunde ceva, sau de a minti. Pur si simplu sineritatea nu e asa transparenta cum ar putea parea...
si inca o chestie: de ce spui ca 'actul de intelegere a ceea ce se intampla cu tine si cu emotiile tale este legat doar de sinceritate ca mod de exprimare.' Intreb pentru ca n-am inteles. Sugerezi cumva o diferenta intre sinceritate ca mod de exprimare si ca ...da, ce anume?
bre, Angelule... iarta intrarea mea, ii doar o incercare de a lasa com., in alte parti nu reusesc, nu ma recunoaste pe Word...
Maria
sa citesc atent ce imi spui.
1. cum sa ma exprim ca sa fiu sincera.
2. relatia EXPRIMARE INTENTIE
3. relatia sinceritate - actiune
ce sa fac ca sa fiu sincer
4. sinceritate - adevar
5. intelegerea de sine - exprimarea - sinceritatea.
astea intrebari le vad Yo aici
deci. what is sinceritatea de facto si de jure? ce ma fac cu ea?
scriu un post azi. s-a lungit spatiul de lectura datorita comentariilor si de lene e greu sa misc atata mous-ul.
sunt intrebari adevarate. deci revin cu un post mai tarziu azi. va astept.
bre Aghiuta, vezi ca blogspot te iubeshte bre? Aci ni ai tăti posibilitățile să te destinzi :)
angela,
yuppi, un alt post despre sinceritate!:) ma bucur, si multumesc pentru rabdarea ta. stiu ca exprimarea mea mai lasa de dirit la capitolul claritate.
o mica precizare, doar:cum sa ma exprim, dar si ce anume sa exprim ca sa fiu sincera.
Maria
postul va veni. sa gasesc doar un pic de timp pentru a scrie.
:)
]ntotdeauna am pus accentul pe sinceritate, chiar dacă poate fi dureroasa.Ce-i drept, a fost nevoie de 4 ani de ăelaţie pentru a găsi acea formulă perfectă în care sinceritatea e luată ca atare şi face cuplul mai puternic. Fără de această metodă nu am mai fi atât de puternici
ceziceu
bun venit printre fuste socratice :)
este intradevar nevoie de timp sa inveti sa fii tu insuti intr-o relatie, fara a limita libertatea si sinceritatea celuilalt.
chiar daca mi-as fi dorit sa fiu mai combativa nu pot sa spun decat ca sunt de acord. sinceritatea ne face mai puternici. in cuplu sau nu.
de cate ri discut cu cineva pe aceasta tema, apare pe fata omului o frica inexplicabla la capitolul a fi sincer inseamna a sti sa iti exprimi sentimentele, sa vorbesti, sa te descoperi. simtul comun percepe sinceritatea ca pe o expunere la exterior. io zic asa - daca pot fi sincer inseamna ca ma cunosc si stiu si cum sa ma apar. doar asa pot zbura :)
te mai astept. :)
Trimiteți un comentariu