fuste calatoare. jungla.

16, 17 mai

Jungla, Hampichicuy(locul vindecării)

Sub semnul Fără Frică

Nu am văzut și auzit niciodată pădurea trăind atât de intens. E un loc în care înțelegi și simți efectul oamenilor asupra naturii. Aici este unul dintre puținele locuri din lume în care pădurea nu poate dăuna. Fiecare pasăre și gânganie își vede de treaba ei. Dimineața vin păsările închise la culoare, trezindu-se parcă după ploile de noapte. La amiază apar păsări galbene și vulturii. Doar colibri nu se sfiesc și își întind ciocul după hrană în orice timp al zilei. Aici realizezi că poți face parte din acest cerc al vieții sau poți dispare. Altă opțiune nu există.

(nu pot posta fotografii ca e tare slab internetul. voi reveni cu ele)

După masa ne-am adunat toți în cerc și am povestit despre ce ne dorim din această călătorie. M-am trezit că nu știu exact ce vreau. Aveam atât de multe planuri, dar acum parcă trecuse cineva prin mintea mea și toate gândurile au dispărut. Apoi am luat purga. Este o băutură făcută din plante, care curăță organismul de toxine. și nu numai organismul. Vomiți mult. Multe emoții blocate. Am rămas însă cu o senzație de greață cu care nu știam ce să fac și cu o durere de cap imensă. Peste 2 zile am înțeles de ce.

Seara prima ceremonie de Ayauaska. Mintea mea e perversă și mă protejează într-un mod foarte special. Am înțeles cum stă la pândă și apare tocmai în momentul în care mă copleșesc emoțiile. Devin atunci trans-lucidă. Clară și foarte atentă la tot ce se întâmplă. În afară de atenție către sine și către ceea ce sunt. Planta are un gust care îmi pare dureros de cunoscut.

Șamanul, Javier, cânta Icaros (cântece specifice ceremoniilor ayauaska) – Abrete Corason, Abrete Sentimientos..Îi cânta plantei cu atâta blândețe. La un moment dat m-am simțit în siguranță. Pur și simplu în siguranță. și era cald și blând și plin de iubire. Ca în uterul unei mame care te dorește. Alții au vîzut culori și multe lucruri care se povestesc de obicei. Eu am simțit ceea de ce am avut cea mai mare nevoie: multă blândețe și acceptare. Exact ceea ce am cerut. Îmi simțeam corpul și planta care intră în fiecare celulă. Am deschis la un moment dat ochii. Șamanul strălucea, plin de iubire și acceptare și putere. Am înțeles o dată în plus: puterea vine din iubire și din acceptare și din blândețe.

Îmi era somn tot timpul. Peste o zi am înțeles de ce.

Javier ne spune că frica vine din rezistența în fața vieții. Suntem obișnuiți să ne planificăm viața. Dar ea nu are program. Lucrurile se întâmplă, indiferent dacă ne dorim asta sau nu: despărțiri, moarte, boală. Dacă avem planuri și așteptări de la propria viață – când se întâmplă ceva – suntem nepregătiți. și ne este frică pentru că am uitat cum este să mergem în același tempou cu viața. Să dansăm cu ea. Oamenii junglei știu să nu opună rezistență vieții. Normalitatea împletirii vieții cu moartea ne dă libertatea de a simți tot ce se poate simți și de a ne abandona vieții.

Lecția pentru aceste 2 zile: atunci când luptăm cu viața, tot ce ne mai rămâne este frica. și pentru că acesta este singurul lucru constant – ne agățăm de ea. Viața ”civilizată” ne-a învățat să ascundem emoțiile: furia, frica, ura, invidia – nu sunt emoții de arătat. Dar cu cât mai mult le ascundem, cu atât mai mutl vor persista și vor reveni.

18, 19 mai

Astăzi am stat pentru prima oară în viață față în față cu nu pot-ul meu. De fapt am stat cot la cot. Cum este să fii în acest nu pot, nu merit, sunt blocat/ă?

Cum este să dispară rușinea că tu trăiești așa ceva?

Eliberator și simplu. și acest șaman, care noaptea devine puternic și cântă că îți deschide inima, iar ziua își curăță piscina, ne aduce și ne pune mâncare pe masă și fuge rapid să vadă de ce ”plânge câinele”. Este atât de multă blândețe și bunătate în acești oameni. Tocmai pentru că nu luptă cu viața. Ci o trăiesc în toate aspectele ei.

Seara a doua ceremonie de ayauaska. Tot somnul, toată durerea de cap, toată greața – a însemnat groaza mea imensă, pe care am ascuns-o ani întregi în celulele corpului meu. Asemenea frici nu mi-am permis să trăiesc niciodată. Până în seara asta. Planta mi-a permis să îmi văd toată furia și fricile. Le simțeam pe rând, una după alta. Am văzut, ca într-un film, cum aceste frici rup din mine bucăți. și cum corpul meu le eliberează una câte una. Au trecut prin mine curățind toate venele. știu că vor reveni. Doar ca de data asta le voi trăi și lăsa să plece.

Mintea, zice Javier, îți va da ordine ce și cum să faci. Corpul vorbește altfel. Are alt limbaj. Admir simplitatea acestui om, care s-a împrietenit cu plantele și respectul pe care îl poartă pentru viață.

Lecția pentru aceste două zile: respectul și iubirea pentru viață permite vieții să se manifeste în tine. Tu eres como un serpiente que lleva su piele. Lasă-ți trecutul să se lase de tine. Nu are rost. Toată suferința noastră este o opțiune. și nu o putem pune pe seama altora. Niciodată. Noi alegem să o închidem în noi.

În seara zilei de 19 am ajuns în inima inkașilor, in Ollantaytambo. Să vedem ce va fi aici. Deschisă spre a simți viața.