mergi la yoga? dă-ți o palmă!

femeile merg la sală. femeile merg la manichiură.

cele mai multe dintre ele vor să uite. memoria asta a propriului corp, a celui care ar  fi trebuit să le atingă, a viselor nerealizate generează un soi de grijă excesivă pentru corp. asta însă nu este cel mai grav.

toate amintirile despre cine sunt generează lupta cu proprie minte. și atunci femeile vor să facă yoga, meditație și să știe mantre. pentru orice situație.

pe mine mă miră această interculturalitate excesivă spirituală. yoga nu înseamnă exercițiu fizic, ci o cale pentru dezvoltarea spirituală. o cale spre sine și spre uniunea cu natura. doar că nu e o cale occidentală, rațional-constructivă.

nu poți separa corpul de mental/spiritual. doar că majoritatea dintre noi folosesc exercițiile yoga pe post de mod sănătos de viață.

cândva, medicii puneau lipitori pe corpul omului pentru circulația sângelui. în cazul occidentalilor, a face yoga este ca și cum ai încerca să pui lipitori pe propriile suferințe și să aștepți ca cineva să te ajute să le uiți.

de tine, de suferință, de memorii te poți scăpa doar dacă înțelegi că omul e un circuit. cu tot ceea ce face și ce simte.

și dacă faci yoga pentru ca să ai spatele drept, sau să nu te mai doară coloana - procesele ajung mult mai departe decât crezi. acolo unde nu lași pe nimeni să intre. nici măcar pe tine.

 practica spirituală nu este joacă. chiar dacă arată a teren de sport.

                                           sursa

fusta 4.2. despre ceainicie și viață

oamenii, cei mai mulți dintre ei, își iau viața în serios. planifică, organizează, se bucură de succese sau sunt triști pentru că nu le reușește ceea ce au planificat. fiecare dintre noi vrea să ajungă undeva, să atingă anumite vise. măcar așa, cu palmele. pentru asta depunem eforturi. învățăm să devenim altfel, pentru ca să reușim să realizăm planurile.

și în acest moment se întâmplă ceva foarte straniu. planurile pun stăpânire pe noi. ele ne dirijează viața. devenim robi ai propriilor idei și dorințe. ne modelăm, zicem noi, realitatea. de fapt, ne ajustăm unui anumit moment de timp, în care am decis ceva.

apoi, planurile au nevoie să fie schimbate la un moment dat. dar nu, nu se poate. pentru că a fi om presupune a fi rațional. a avea planuri și a te ține de ele.

pe mine mă distra tare mult în timpurile în care țineam cursuri la facultate să văd cum studenții mei își mențin opinia, chiar dacă nu le mai aparține, chiar dacă se contrazic. pentru că așa e normal.

Heraclit spunea că nu poți intra de două ori în apa aceluiași râu. oamenii se schimbă în fiecare moment, viața se schimbă în orice moment. opiniile care stau în noi, nemișcate depun straturi, cam așa cum se depun straturi pe ceainic. și trebuiesc din când în când curățate. pentru ca viața să funcționeze și să îți poată oferi ceaiul de care uneori ai atâta nevoie.

                                                                sursa