FUSTA IV. podurile relaţiilor

De la 2010_08_06

hai să pornesc aşa. orice tip de relaţie, inclusiv cele "apetitiv-erotic-sentimentale", vorba lui Codoban, sunt ancorate într-un anumit tip de realitate.

mental, această realitate este structurată în timp şi spaţiu. aha :). de obicei nu ating tema timpului. am eu motive mai personale pentru care nu îl ating, dar...Cineva-ul meu m-a provocat la o discuţie despre timp şi relaţii şi am zis: ok. despre timp să fie.

putem vorbi despre câteva etape întro relaţie-
uno.cristalizarea. temporal durează maximum câteva luni. aici lumea şi Celălalt sunt văzuţi prin

De la 2010_08_05

doi. de-cristalizarea. începem să vedem scheletul celuilalt şi să ne întrebăm dacă ne place şi putem accepta. aici apar conflictele. timp maxim de desfăşurare, alte câteva luni.

trei. înţelegerea fondului relaţiei. adică identificarea naturii sentimentului. este oare ceea ce trăim un sentiment autentic de iubire, în care îl acceptăm pe celălalt aşa cum este sau a fost o pasiune? timp: stop.

acum despre timp. iak o definiţie a lui :=)

De la chisinau09l.10

sursa imagine
aici oamenii vorbesc despre vârsta trăsnetului.

sentimentele autentice nu au vârstă. ele nu depind de timp: nici de cel transcendent nici de cel biologic.

iubirea este durată pură. ea înghite timpul şi îl transformă. în iubire asfinţitul devine a sfinţit.



nu?

refer- end-..........................u-amini

am promis să vorbesc despre referendum şi cauzele din care acesta a eşuat. şi mă tot gândeam ce se intâmplă la noi, că oamenii sunt atât de reticenţi şi rezistenţi schimbărilor.

dar azi am fost la ţară. la Nemţeni. aha. acolo unde ţăranii stau şi beau când voluntarii lucrează asupra digului şi apa a trecut peste maluri, că tucma Filat s-o dus să salveze un câine.

satul nu era trist. nemărginirea îşi continuă drumul, chiar şi printre ape. fosta mea acasă pare calmă şi plină de pace. doar copacii sunt uscaţi.

camera mea, plină de secrete de fete cândva, arată acum aşa cum vedeţi.


fotografiile mele şi ale lui fratele meu stau agăţate în aşteptarea noastră. chiar dacă în jur nu a mai rămas aproape nimic


ochii mei au pierdut azi copilăria.


am căutat-o în toate colţurile, am încercat să mă ascund sub cireş, să îmi caut cărţile. nu am găsit nimic.
decât un tată îmbătrânit şi puternic.


şi acum despre referendum. şi de ce a eşuat. aş putea da teorii, aş putea analiza şi juca realitatea.

dar, realmente ceea ce se întâmplă este că Moldova e o casă inundată, care şi-a pierdut copilăria.

prinţii au venit călare pe lozinci, iar tinerii au avut tendinţa să se ascundă în cireş.
dar cireşul este uscat.

tatăl meu a spus: nu înţeleg de ce oamenii noştrii nu au ieşit să voteze? ruşii i-au deportat, le-au luat pământurile, i-au deposedat de latinitate. oare cât timp le mai trebuie să înţeleagă?

dar asta spune Tata.

eu spun: avem tineri frumoşi şi deştepţi, cărora le-a fost inundată acasa. culroile apei au fost diferite.
doar că e păcat că ei se ascund in cireş. tinerii. de acolo nu mai strigă cucul despre prima dragoste.