FUSTA XII. DESPRE GOL

mă pornisem să scriu ceva foarte serios despre golul interior și maniera în care acesta poate absorbi o relație. când am incheiat de scris cuvântul mi-a venit ideea să mă joc cu dicționarul.

de obicei percepem golul ca fiind ceva deșert. un hău care se naște în interior.

avem diferite motive să ne golim. noiembrie, copaci goi, iubiri goale. ochi goi. promisiuni goale.

mă voi referi însă la un alt tip de gol.

cel care vine din necesitatea de a fi gol.

există oameni pentru care libertatea e un dor de niciunde. golul se creează în ei, pentru că ceilalți încearcă să îi umple prea mult.

pentru ei căutarea de sine este mai importantă decât găsirea de altul.

tu de care ești?

ps. ieri am văzut lângă universitate un copac. era atât de mic și firav dar deja galben. si puternic. am văzut-o pe n.

ploaie

Thomas Kinkade

http://www.thomaskinkade.com/magi/servlet/com.asucon.ebiz.biography.web.tk.BiographyServlet

am căutat ploaia printre degetele

ta

le

am găsit-o într-o scrisoa

re

talere

de argint la tâmp

le

plouă ca toamna

stăm cuminţi la sobă

şi povestim

iubirea

RITMUL PLOII!

să îmi iei palmele în mâini uşor

ca o frunză

atingerea



dansăm la lumina
ochilor tăi

ARMIK - You're My Love

MAMA

Almada Negreiros. maternitatea.

sursa:http://sulanorte.blogs.sapo.pt/arquivo/Almada%20Negreiros,%20maternidade,%201935.jpg

să vă povestesc despre MAMA MEA. să îmi povestesc.

ochii ei verzi taie, mâinile ei calde și mari, de mamă(am citit sintagma asta undeva, mi-a rămas în suflet) știu să închege orice dor cu un obiect al lui.

MAMA plânge des. pentru mine, pentru fiecare greutate prin care trec sau prin fiecare posibilitate de triatețe pe care aș putea să o am.

MAMA râde des. dar de fiecare dată așa, ca să nu o vadă foarte mulți.

MAMA se apleacă peste mine în fiecare noapte și mă mângâie. și e cald.

în câteva ore este ziua ei de naștere.

nu vede blogul meu, nu știe ce este un blog. sper că într-o zi, când îmi va fi alături, o voi așeza în fața calculatorului și vom sta cuprinse, plângând și râzând. ca să nu ne vadă nimeni.

îmi trec mâna prin păr

o văd pe mama

aranjează riduri în ani

și râde

dacă aș fi tânără

zice

aș dansa

te-aș naște din nou

iar și iar

între scurgeri de timp mă las mamă pe umărul tău

mamă

adună-mă

LA MULTI ANI, MAMA

AM GĂSIT LA ANDI VIAȚĂ

am gasit asta intr-un comentariu la Andi.

deși nu despre iubire am vrut să scriu.
mă gândeam la un post serios despre cum poate fi vândută filosofia azi. poate că e lipsa de bani, poate că e dorința de demonstra că filosofia este viabilă, poate că e doar încercarea de a înțelege cine sunt.
e toamnă.
un an.

SCRISORI PATETICE CĂTRE OAMENII DRAGI

să îmi pot lăsa mâneca peste degete

(fie vorba între noi, adolescenții știu de ce fac asta)

să nu îmi alunece gândurile

(ca maioneza știi tu cum face dacă pui prea multă se scurge și lasă urme peste tot

numai prin colțuri nu

colțurile sunt păzite mai bine

vin seara câini negri să latre)

ar trebui

să mă odihnesc

în toamna asta porțile se ceartă
una mă lasă să intru
alta mă dă afară
mă bate peste picioare
peste cap
peste trunchi
și la buzunare

dacă mâine nu vii
îți înghit visele

aș vrea să pot trage mâneca peste degete
așa cum adolescenții sau alex

promisiunile fac trecerile mai grele,

tacerea le face imposibile

Anatol

de ziua ta

Whose woods these are I think I know.
His house is in the village, though;
He will not see me stopping here
To watch his woods fill up with snow.

My little horse must think it queer
To stop without a farmhouse near
Between the woods and frozen lake
The darkest evening of the year.

He gives his harness bells a shake
To ask if there is some mistake.
The only other sound's the sweep
Of easy wind and downy flake.

The woods are lovely, dark, and deep,
But I have promises to keep,
And miles to go before I sleep,
And miles to go before I sleep.

Robert Frost

pentru ca inimile

pot fi

rosii si albastre

rosii sau albastre

rosii

albastre

sau albe