februarie 16, 2009

septilog

pe un cal de fildeş
îşi întoarce spatele
ochii respiră mov




noaptea e una
dumnezeu va plânge pe umărul nostru închis în propria iubire

dragostea este singura pe care o caut nu are
nume faţă

nu mă lasă în genunchi

nu se supără plictiseşte critică

topeşte orice gheaţă cu un vârf de deget

se îmbracă în negru
viseaza albastru
picteaza rosu

îl poţi numi cum vrei numai pe numele lui
nu

2 comentarii:

Anonim spunea...

si cum ar fi sa numim dragostea un buchet de frezii?
daca nu macar s-o ascundem acolo
un timp va mirosi frumos
un timp va arata frumos
un timp se va usca la fel de frumos numai freziile stiu de ce :)

angela spunea...

chiar daca se usuca Gala, tot frezii raman.
numai ele stiu de ce :)