chiar si cainii au rucsac in spate

crengi de salcam
imi acopera gandurile
printre hatisuri
doar tu
mai poti spune
hai sa golim paharele

degete fugare
imi acopera timpul
printre ani
martisoare

simti cum vantul
umfla rochia femeii

pietre rosii
fac muntii mai puternici

de sus
lanuri de grau incoltit in palma
atotstiutoare

restantier

sa pot scrie
exista insa momente in care cuvintele urca in gat si se blocheaza in diurn.
fugi acolo, mergi acolo, tine ore, ia ore, da timp, ia timp.
tot timpul restantier la capitolul timp liber.
cu o seara inainte a dormit taica-meu la mine. am lucrat ca de obicei pana la 2 noaptea si apoi de dimineata m-am tot rotit in jurul fetitei mele, care a implinit 8 ani. tata a zis - ai ochii rosii. sa nu te mai vad ca lucrezi atat. m-a pufnit un ras, ca in copilarie, atunci cand citeam noaptea pe furis si stiam cu siguranta ca si el stie ce fac. si ca o voi face.
sunt worko-holic?

sa pot scrie
exista insa momente in care cuvintele mele se opresc in ochii lui si se blocheaza in emotii. taci acolo, tremura dincolo, vorbeste in soapta, scrie codificat. am devenit restantier la capitolul iubire si relatii life. totul online. si doar seara, ma uit pe geam si ma vad atingandu-i incet fața. degetele mele mă transportă spre căldură și emoție și spre simplul fapt de a fi femeie.
sunt PC-holic?

sa pot scrie
sa curga textele din mine. nu asigurarea calitatii in invatamantul superior, nu planuri de dezvoltare ale catedrelor, nu catedre UNESCO si cadre ale calificarilor, nu studii gender.
ci texte ale mele. pentru mine. pentru tine

ce bine ca se implementeaza sistemul de credite. sper ca cei care imi sunt dragi sa il inteleaga in aceeasi cheie ca si mine. de credit. de incredere. de tandrete.
acolo am fost restantier 10 ani. acum sustin examenele. trec in anul doi.

noapte buna
restanțo-holici din toate tarile

septilog

pe un cal de fildeş
îşi întoarce spatele
ochii respiră mov




noaptea e una
dumnezeu va plânge pe umărul nostru închis în propria iubire

dragostea este singura pe care o caut nu are
nume faţă

nu mă lasă în genunchi

nu se supără plictiseşte critică

topeşte orice gheaţă cu un vârf de deget

se îmbracă în negru
viseaza albastru
picteaza rosu

îl poţi numi cum vrei numai pe numele lui
nu

de unde vine unu și patru

ploaia se isterizează
devine fulg în ochii trecătorilor
observ freziile

îsi lasă oboseala acasă
se îndreaptă spre piata
astăzi sunt atâtea femei care asteaptă cu sufletul între degete
le vom desena norocul pe vârfuri


îmi aduni ridurile în palma ta de om mare si îmi sufli părul aripă frântă
încă mai doare pe la cotoare
se arată îngeri albastri
stau cu fata între genunchi si asteaptă povestea de noapte
astăzi numai inimi aruncate pe jos
astăzi nimeni nu va îndrăzni să îmi spună

iubirea este actul răbdării în sine

FUSTA VII. femeia și secretele ei

Capacitatea femeii de a avea secrete, și prin aceasta de a avea o vădită superioritate în fața bărbatului mă interesează în fusta a șaptea.

(intruziuni simbolice: cifra șapte fascinează, ca și conceptul de femeie, doar pornind de la interpretarea ei. Îmi amintesc de vremurile naive ale studenției, în care cineva se juca în cifre, simboluri și Pythagoras și îmi spunea că eu sunt cifra șapte. Niciodată nu m-am identificat cu o instanță care determină umanitatea să fie așa cum este (sic!) sau cu cineva care este extrem de umanist și dureros de atașat de ideea de bine).

Revin, că m-a cam luat cu vorba șaptele frumos. Așadar femeile sunt superioare bărbaților pentru extraordinara capacitate de avea anumite informații pe care bărbații pur și simplu nu au cum să le știe. De exemplu, sarcina. Nici un bărbat în lumea asta cu toate intuițiile sale nu poate ști că în pântecul femeii a luat naștere o nouă viață. și această viață depinde numai de ea, de situația ei, de dorința ei de a o prelungi. Orice femeie dispune de un set de experințe care nu se compară cu nimic. Acum ceva timp, una dintre femeile cu care obișnuiesc să vorbesc despre identitate, mi-a spus că este însărcinată și că mașina miraculoasă numită ECG îi spune că are două ființe care ar vrea să trăiască. Atunci, normal că am întrebat-o dacă celălalt creator al lor știe. și mi-a spus: îl iubesc prea mult ca să îi spun. Mi-a spus că nu mai are nevoie de copii, că îi ajunge ceea ce are. și atunci: de ce să îl pun în situația de a suferi alături de mine una dintre tragediile și păcatele cele mai mari – omorul?
Hm. Am spus. Are El dreptul să știe că a lăsat în lume un ciot de copil? Ce ziceți voi?
și cum se simte femeia cu toate secretele ei? de ce nu doarme noaptea?