noiembrie 27, 2008

bocet de mama




umblu cu inima dezgolită pe afară
acum de parcă cineva mi-a furat torsul
pe vânt pe ploaie

trecătorii îşi iau tăcuţi câte o bucată pentru sandwich-ul de dimineaţă
se îmbulzesc în maxi taxi
le scapă pe jos
le calcă-n picioare

o bătrână cu degete îngheţate taie un muşchi pentru masa de prânz
cuţitul ei ruginit scârţâie
nisip între dinţi
poate fi folosit la curăţat iarba din mine

o mamă îşi ia suc pentru cină
picură între ochi

senzaţia de ruşine
mă absoarbe

a fi violat nu e o ruşine a ta
sună în cap
a fi violat e o răscruce de drumuri
tranziţie

îmi rămân palmele şi genunchii cu pielea zgâriată în simboluri clandestine

lipesc abţibilduri cu smile-uri
pe cer

vin-o sa le vezi

nin
ge

me

4 comentarii:

George Asztalos spunea...

Fain poemush Angela e bine că totuşi ninge cu smiley-uri...:) Domnişoara e a ta probabil...oricum ţin să te felicit e o zînă mică şi are o mămică fermecătoare...:)

angela spunea...

a mea e zana, cavalere D'Asztalos!
ma bucur ca ti-a placut poemul.
smile-urile de pe cer le astept. de 2 decembrie :)

Ion Grosu spunea...

Ce mai face piciorul zînei? Că postamentul din Valea Morilor stă să se prăvale :)

angela spunea...

piciorul e mai bine decat postamentul. sta bine pe picioare :)
ca si zana :)
bun venit printre fuste socratice!