noiembrie 21, 2016

rușinea și vinovăția. trei minute de citit.

în ultima vreme gândurile și acțiunile mele se îndreaptă spre tot mai mulți oameni.
tot ceea ce se întâmplă în Moldova și în afara ei îmi confirmă niște ipoteze vechi, colectate de pe timpurile când mă ocupam doar de filosofie.


sursa imagine

în același timp mă gândesc la oamenii noștri.
ceea ce își doresc astăzi o serie de politicieni de la noi este să crească și mai mult prăpastia dintre Noi și Ei. indiferent din care ”tabără” ești, te rog oprește-te și citește. trei minute pentru pacea din interiorul tău.

majoritatea dintre cei din generația mea, plecați astăzi peste hotare, au crescut cu fraza
”Nu ți-i rușine?”
indiferent ce făceam când eram mici, colectam rușine și vinovăție.

cel puțin pentru mine, rușinea de a fi, de a vorbi ceea ce simt, de a face ceea ce îmi doresc, erau perna pe care adormeam în fiecare seară.

am ajuns o femeie adultă, care se simte vinovată pentru tot în lumea asta. orice greșeală pe care o fac este ca un bumerang în propria inimă.

nu sunt destul de bună.
asta e credința care îmi construia parcursul și viața.

ce vor crede alții? - acest tipar de a merge prin viață distruge toate visele pe care le avem.

acum, societatea noastră dă o luptă între vinovăție, rușine și libertate.
lupta nu e între noi, ci între ei.
eu aleg libertatea de a fi sinceră cu mine. uneori atât de dureroasă, încât mă îmbolnăvesc. apoi mă ridic și mă întreb: dacă m-aș iubi, ce aș face?

fără ca să etichetez ca Rușine să le fie, pe ceilalți. aleg să mă îndrept înspre inima mea și să găsesc acolo rușinea mea și vinovăția mea și copilul care a fost rănit cândva. 

indiferent ce crezi tu despre această lume și despre ce se întâmplă la noi, te rog să te întrebi:
DACĂ M-AȘ IUBI, CE AȘ FACE?


Trimiteți un comentariu