mai 14, 2015

despre cum și de ce oamenii sunt așa cum sunt


să ne jucăm. imaginează-ți că cei pe care nu vrei să îi vezi nu ar exista. Toți cei care v-au rănit sau v-au trădat saumaiștiueuce nu sunt.

ah! ce ușurare ar fi asta, este doar prima reacție. apoi, dacă stai pe gânduri vei vedea că în gașca celor care nu există se vor adăuga și cei care îți plac în general, dar câte odată parcă te enervează.

problema e că odată cu acești oameni vor dispărea și amintirile pe care le ai. deci și tu te vei scurge pic cu pic.

îmi și imaginez cum arată asta: o gură de canal prin care te scurgi pentru că vrei să îndepărtezi oameni și evenimente care te-au rănit.

de fapt, oameni și evenimente care au fost cei mai buni învățători ai tăi.

oamenii apar și dispar din viața ta pentru că tu ești așa cum ești. Când realizezi că poți fi uneori și așa - cum sunt ei - îți vine să râzi.

oamenii sunt nicicum. sau exact ca tine.

dar este greu să vezi asta. și adeseori e mai simplu să spui că ei, celălalt este așa cum e. și nu merită.

există și minți super-inteligente care spun (și eu eram una dintre ele, hai siktir :P) că oamenii sunt buni, dar experiențele traumatizante și numaiștiuce i-au transformat.

a fost un aha! enorm în viața mea când am înțeles că oameni sunt exact cum sunt eu. oamenii sunt un fel de punte între ceea ce ne-am obișnuit noi să numim bine și rău sau lumină și întuneric.

Oamenii sunt un pod de la partea ta onestă. curată și bună la partea întunecoasă, furioasă și lașă. dacă înveți un pic de echilibristică te descurci. 

deci nu contează cum sunt oamenii și de ce. contează cum ești tu. fără de ce-uri.
în momentul în care înțelegi asta - nu te vei mai întreba niciodată de ce ți se întâmplă anume ție anumite lucruri.

cu Mercuru' Retrograd pe voi :) să înceapă Dansul :)))
Trimiteți un comentariu