fusta 33. despre ce să faci dacă celălalt fuge

în mod normal, aș vorbi  despre strategii de seducție. în mare parte și foarte tehnic ele ar putea rezolva toate problemele noastre legate de iubiri în care sentimentele ne sunt ignorate/călcate în picioare sau batjocorite.

în acest caz, se procedează la tehnici preluate din economia relațiilor.

tehnica furtului, în care te comporți ca un măgar/măgăriță plin/ă de sine și atragi atenția celuilalt asupra ta prin faptul că ești deosebit/ă și untouchable. se merge mult pe ideea că oamenii doresc. și dorințele lor sunt folosite pentru a îl/o prinde în capcană pe ființa iubită: trezirea instinctului de vânător, sugerarea faptului  că tu ești exact ce își dorește și tot așa. furi instinctele celuilalt și te joci cu ele. e simplu. necesită multă stăpânire de sine și echilibru. dacă ai clacat însă o dată, a doua oară nu există. aici e nevoie să țineți minte: omul crede doar în ceea ce îi place.

tehnica darului, în care te transformi într-un mieluț, care oferă. fără a cere nimic înapoi. dai și dai și dai până celălalt devine dependent de darurile tale. tocmai din acest context este ruptă expresia Darul este un obiect cu prețul ascuns. se crează o relație de dependență, în care celălalt regăsește iubirea maternă necondiționată. și aici e simplu. la un moment dat însă ne putem trezi că această dăruire obosește.

și mai sunt tehnici. prin care fiecare om poate fi făcut să te iubească. pasional și la nebunie.

dar

nicio relație de tipul acesta nu funcționează în termeni ergonomici. adică unul dintre cei doi ajunge să fie nefericit.

și atunci: cum lupți cu fricile celuilalt? cu fuga lui/ei? 

1. fie accepți că celălalt îți poate fi doar prieten. și atunci îl ajuți să treacă peste poduri. riscul este că atunci când va trece - nu va avea nevoie de tine și va pleca. cel mai mult probabil că așa se va întâmpla.

2. îți găsești ocupație. care să îți umple timpul. și golul. dar ajută pe termen scurt. riscul ca același tipaj să revină în viața ta este foarte mare.

3. trăiești dez-iluzia. încerci să înțelegi de unde vine această tendință de a te îndrăgosti de anume acest tip de oameni. deconstruiești. gândești asupra ta. și mergi înainte. cel mai dificil. cel mai de impact. oricât de mult ai încerca sî rezolvi problema celuilalt, fricile lui/ei nu vei face decât să te pierzi pe tine. și dintre toți oamenii din lume - tu pe tine te ai.

ps. citesc acum Lapte negru de Elif Shafak. recomand.

sursa imagine

fusta 32. despre cum deciziile ne fac sa plângem sau să râdem

fiecare decizie costă ceva. la o emisiune la care am participat, mai mult de 80% de moldoveni consideră că moldovenii nu iau deciziile corect.

dacă ați observat în engleză, deciziile nu se iau, ci se fac (decision making). facerea asta a deciziilor este la fel de grea ca o naștere. pentru că de ea, depinde uneori nu numai ziua care urmează, dar și viața altor oameni implicați.

în chinurile facerii deciziei, adeseori nu înțelegem toate detaliile, nu deținem toate informațiile necesare. sau ne este frică, pur și simplu.

ne este frică să ne lansăm întro relație de lungă durată, cu responsabilități și griji. chiar dacă există toate presupozițiile că va fi o relație fericită. sau mă rog, cel puțin reconfortantă. și aici e vorba și de decizia de a fi alături de o persoană pe viață (mie asta chiar îmi suna strășnicuț până nu demult :)) sau e vorba despre un job nou.

deciziile ușoare sunt legate de ce mănânc astăzi sau cum mă îmbrac. și de multe ori chiar și acestea sunt urmate de o suită de întrebări.

atunci cum să luăm decizia corectă, când știi că nu știi toate dedesubturile, și totodată a venit timpul să dai un răspuns?

există scheme care permit înscrierea opțiunilor și calcularea impacturilor. cel puțin pentru moment, acestea sunt cele mai viabile.

și problema apare atunci când ceea ce simți intră în discordanță cu analiza rațională. căutarea începe abia acolo. și fricile încep abia acolo.

iar fricile, sunt ca un fel de mere newtoniene, care cad în cap exact atunci când nu te aștepți.
ce faci cu ele?

sursa imagine

fusta XXXI. cifre lungi - bărbăție scurtă

una dintre veșnicile întrebări ale omenirii: 

ce înseamnă a fi bărbat sau femeie?

           de fapt, totul e în cap.
o schemă de același tip putea fi desenată pentru De unde vine a fi femeie. diferențele vor fi date în caracteristici. am legat sexul de gender doar pentru ca să fie clar că și cultura face parte din șmecheria naturii. este o zonă de confort pentru cei care nu vor să se simtă animale.

ce e în acest context emanciparea? profa mea de psihanaliză, Marta Petreu, spunea așa: desigur că oamenilor le convine mai mult să creadă că au cotoare de aripi decât cozi de maimuță. de acolo vine profundul concept de cultură și de emancipare. nu există bărbați sau femei emancipate.
există doar oameni care gândesc și știu că Acest corp pe care îl au e parte din natură și ei devin cei energici, au forță de convingere și sunt interesanți femeilor. și viceversa. există femei, care știu cum să își direcționeze corpul spre sine. și spre natură.

și există cei care îl neagă, culturalizați, esteticizați, ștergând diferențele dintre corpul feminin și masculin.

sau Pierre Lecomte - omul este singurul capabil să facă lucruri inutile, precum să își inventeze povești despre sine.