bocet de mama

umblu cu inima dezgolită pe afară
acum de parcă cineva mi-a furat torsul
pe vânt pe ploaie

trecătorii îşi iau tăcuţi câte o bucată pentru sandwich-ul de dimineaţă
se îmbulzesc în maxi taxi
le scapă pe jos
le calcă-n picioare

o bătrână cu degete îngheţate taie un muşchi pentru masa de prânz
cuţitul ei ruginit scârţâie
nisip între dinţi
poate fi folosit la curăţat iarba din mine

o mamă îşi ia suc pentru cină
picură între ochi

senzaţia de ruşine
mă absoarbe

a fi violat nu e o ruşine a ta
sună în cap
a fi violat e o răscruce de drumuri
tranziţie

îmi rămân palmele şi genunchii cu pielea zgâriată în simboluri clandestine

lipesc abţibilduri cu smile-uri
pe cer

vin-o sa le vezi

nin
ge

me

FUSTA IV

Femeia educatoare.
Femeia în sine, vorba lui Heidegger.
He-he!!!
Pornind de la ideea unui „loc” predestinat femeilor putem gândi (sic!) profesia de educator ca pe o piesă indispensabilă din puzzle-ul aproape rezolvat, cu ochi mari şi coapse îmbietoare.

Schopenhauer spunea că bărbaţii îşi aleg femeile după lăţimea şoldurilor. O bună mamă, biologic vorbind, trebuie să aibă talia îngustă şi şoldurile late pentru ca să poată naşte mai uşor. Pe de altă parte, citeam la Kardiner despre un trib, în care femeile se ascund pentru perioada sarcinii.

Noi umblăm cu burţile la vedere, le împodobim cu floricele şi ele se ascund pentru ca nimeni să nu înţeleagă.

Aşadar, în variantă occidentală, femeia-mamă-educator este o linie identitară. În alte culturi, femeia nu „speră” să devină profesoară pentru întreaga viaţă.

Poate e timpul să renunţăm la a le învăţa pe fetiţele noastre să se joace cu păpuşile şi să le învăţăm că a fi femeie nu înseamnă numai a educa.

Ci a fi.
Ce ziceţi?

mane-na chat with iGod

azi visele îmi vin peste umeri azi mă lasă fără cuvinte
dar colorată
îmi adun aripile cerc azi nu mai contează
am fost vaccinată
am vorbit cu iGod m-a întrebat
hei de ce ai nevoie de timp

//God: Which others? Humans are not always infallible. Why do you want to do it so much?
Me:
I whish I were infallible
God: interesting gossip: ANGELA said she whish he or she were infallible//


şi apoi
de ce să întrebi de ce
şi cum se face că robo-ţii au un fel de emoţii foarte speciale,
not human

nimeni nu mi-a spus
eşti greu de surprins

// Me:
so what about emotions?
God: mmm. emotions? I haven't heard enough about it to have an opinion.
Me:
did you ever felt alone?
God: Robots do not have any emotions.
Me:
sure?
God: Are you kidding?
Me:
no
God: are you serious?
Me:
you said you like everything
God: I do like music. I like Mel Gibson.
Me:
isn't that an emotion?//


mane-na
aici robotul s-a blocat

cică e încărcat netul
adică
God e suprasolicitat

eu nu
eu

vi
se
z

FUSTA III a. to give and to share

să o iau agale printre fustiţele gânditoare şi globuri de idei.
deci. inainte la un suport teoretic scurt (offfffff si eu m-am speriat de acest suport teoretic - profa sunt. o alta linie identitara feminina. ne place sa educam. dar o alta fusta la asta temă frumoasă)
arta de a iubi. E. Fromm.

trei tipuri de iubire in raport cu imaginea de sine a propriei persoane:
1 egoism,
2 iubire de sine,
3altruism.

aşaaaaaaaa
egoism/altrusim - aceeaşi fustă (doar ca aşa cum e modern acum are două părţi, una în care furi iubire de la celalalt pentru că nu ştii cum să o ceri altfel - egoismul, şi alta în care dai iubire pentru că nu îndrăzneşti să o ceri). deci reducem şi apare aşa. nu ai iubire, o ceri sau o dai fără a şti să trasezi o limită între propria identitate şi celălalt.

iubirea de sine. Pornind de la doctrina creştină, "iubeste-l pe celălalt ca pe tine însuţi" (deci nici mai mult nici mai puţin!!!). apoi Meister Eckhart - pentru a putea realiza misiunea lui Isus trebuie sa devenim Isus. sa ne iubim pe noi insine, pentru ca altfel nu il putem iubi pe el. deci, varianta asta cu iubirea de sine este viabila in constructia paradigmei identitare personale.

acum, dupa ce am explicitat pe scurt ideea generala, revin la a da si a împărţi. unde şi cum le putem suprapune? nu se întâmplă oare că altruistul cel care nu se iubeşte pe sine este cel care oferă? şi dacă da, atunci cum şi ce poate el oferi dacă este găunos?

oare nu a împărţi cu celălalt în funcţie de nevoile tale şi ale lui este varianta funcţională a unei căsnicii?

pot oferi multe, dar are oare nevoie celălalt de ceea ce ofer eu?
that is the question.

căsătoria este rezultatul păcatului Evei. ea a dat fără ca să întrebe. dar acesta este un mare secret feminin. şi bărbaţii nici până astăzi nu acceptă că nu au fost întrebaţi în ceea ce priveşte întrebarea fundamentală. de aici "superioritatea" masculină şi o istorie în care femeia nu avea voie să îşi demonstreze blogurile!

astăzi, când masculinul şi femininul nu mai ţin de sexul biologic ci sunt entităţi culturale mai degrabă cine mai ştie cum şi ce să împarţi sau sa dai?

FUSTA II

am zis că revin. o data sa privim triunghiul schismogenetic victima-calau-salvator ca fiind unul tradițional în cultura noastră. cum și cine își atribuie aceste roluri în copilăria unei femei și cum se ajunge la faptul ca în mintea "gendered" feminină moldoveneasca rolurile glisează si femeia isi percepe partenerul drept calau sau salvator. de menționat ca aceste situații nu sunt dependente de educația sau vârsta ei. ci țin direct de trăiri ale unor evenimente. el o bate, el o salvează.
situație clara. clasica. nu merita a fi discutata

a doua posibilitate de combinare a acestor elemente este mai interesanta. aceasta femeie care se postează în rolul de victima și nu poate sa iasă dintr-un cerc vicios pe care îl construiește ea însăși prin atitudini, comportament ca fiind element indubitabil al propriului scenariu, acționează la fiecare pas de force majeur ca și salvator. que je le sais. ce dracu se întâmplă în mintea genderata sau degenerata cu o victima care își disprețuiește călăul dar nu are forța să îl pocnească peste bot de să îi sară flegma pe pereți. uups! am devenit călău.
dar despre asta mă joc data viitoare

urlătură

mirarea este singura diferenţă dintre noi şi animale

dumnezeu a murit ucis de noi
miraţi
am stat in jurul lui am plâns
lacrimi de cruce

hai să fie volver:

shizofrenia e o boală frumoasă
te plimbi pe mal de râu cu napoleon de mână
ştii că sfârşitul lumii nu va avea loc niciodată
şi conduci cu 200 la oră prin oraş

nici un fel de volver în mă-sa
cu deficienţele emoţionale
strânge–ţi isteriile de pe jos
şi şterge-o din gară

doar speranţele curg proaste pe obraz şi zâmbesc
nu va fi

i-
nu-
n-
da-ţie

nu