Dragă student,
eu sunt profesoară la una dintre cele mai mari universităţi din Moldova. îmi place ceea ce fac şi citesc şi pregătesc prezentări şi cursuri nopţi întregi pentru ca să vin în faţa ta şi să te motivez să gândeşti şi să vrei să ai o viaţă plină şi vie. pentru ca tu să treci pragul electoral. am multe cursuri, puţini bani şi entuziasm ca să lupt cu faptul că
tu te plângi de calitatea educaţiei din universităţile noastre, dar nu te pregăteşti pentru seminare, nu te implici in proiecte şi nu vrei să devii liber în exprimare. tu nu vrei să citeşti materialele de pe internet, pentru că ele sunt în altă limbă decât româna.
tu te plângi că majoritatea profesorilor vin în faţa ta cu foi galbene, dar nu îndrăzneşti să le spui despre asta şi nici nu ai alternative care să îl facă să îşi schimbe stilul de predare.
tu ţipi că universităţile sunt corupte, dar te rogi la mine să nu îţi trec lipsele în catalog pentru că ai tot felul de activităţi. sau ai întotdeauna în buzunar nişte bani trimişi de mama din Italia pentru ca să plăteşti pe cei care vor să ia bani.
tu spui că profesorul din Moldova este prost pregătit şi nu faci nimic pentru ca să devii altfel.
să ştii, Dragă student, că eu am dreptul să am studenţi liberi, care ştiu să citească engleză, franceză sau germană, care vor să se implice in activităţi extracurriculare, care e capabil să stea pe coridoare să citească, care gândeşte liber şi are curajul să îmi spună unde am greşit.
dar, până atunci, Tu nu treci pragul electoral.
vii la restanţă la viaţa ta. acolo nu ai pe cine plăti, nu ai cu cine te înţelege. poţi doar să te plângi că am fost eu profesorul tău.
istoria pragurilor electorale integral e aici: http://www.iongrosu.com/
le gasiti si pe celalalte, pana la 9 si de la 9 :)
octombrie 28, 2010
octombrie 22, 2010
Fustă ego-is-mă. auz.
când filosoful postmodern vorbeşte despre nou şi intertextualitate, râde. şi eu râd. dacă singura originalitate a omului de ştiinţă este în a fi "meseriaş" în combinarea deosebită a textelor vechi, atunci cum stăm cu simţirea.
da, da ştiu. pe de o parte suntem supuşi trăirii aceluiaşi sentiment, pe de altă parte formele sale pot fi diferite pentru că noi suntem diferiţi.
de fapt, nu asta vroiam să spun :)
formulez o ~~~~~~-gramă a sentimentului
Stănescu: să ai timp şi să îţi fie lene înseamnă a avea valoare.
mă întreb: să îţi fie dor de cel care are timp şi are lene, înseamnă să duci în tine feminitatea ascunsă printre lecturi, tristeţi, nostalgii şi sensibilităţi pur umane?
cam aşa:
„Eu sunt un Copac şi sunt foart singur. Când plouă, plâng. Plecaţi-vă urechea, pentru Dumnezeu, la ceea ce am să vă povestesc. Beţi-vă cafelele, ca să vă piară somnul, ca să vi se deschidă ochii, ca să mă priviţi cu agerime, iar eu am să vă povestesc de ce sunt atât de singur.
1. Se spune că am fost desenat în grabă, pe hârtie grosolană, fără dimensiuni precise, doar pentru ca în spatele maestrului meu meddah să se afle un copac. Este adevărat. [..]
2. [..] fiind un Copac, nu trebuie cu orice preţ să fac parte din carte. Dar mă simt cuprins de nelinişte la gândul că, fiind imaginea unui copac, nu sunt o pagină de carte oarecare. [...]
3. [...] nici măcar eu nu ştiu din ce poveste fac parte...
[...]
Un mare pictor frânc se plimba, cu un alt mare pictor, pe o pajişte frâncă, vorbind despre iscusinţă şi despre artă. Le-a ieşit în cale o pădure. Cel mai iscusit dintre ei a spus: „pentru a picta după noul stil, ai nevoie de un asemenea talent, încât atunci când pictezi un copac dintr-o pădure, împătimitul cre priveşte imaginea să poată veni aici, dacă voieşte, şi să deosebească acel copac de alţi copaci, săl găsească.
Mulţumesc lui Dumnezeu că bietul de mine – copacul pe care îl aveţi în faţa ochilor -, nu a fost pictat cu o asemenea socoteală.....
Nu vreau să fiu un copac în sine; vreau să fiu esenţa lui
(fragment din Orhan Pamuk, Mă cheamă Roşu, ed. Curtea Veche. Buc. 2006)
Te iubesc se spune la nesfârşit.
După tine doar Moartea se rosteşte o singură dată în viaţă.
Tu şi Moartea nu se vorbesc
Se simt.
http://www.museobilbao.com/uploads/corpus/00-10.jpg
ps. în acest text nu se pun întrebări, totul e doar exprimare, fără pretenţii de raţionalizare sau înţelegere a ceea ce scriu. Acest text este.
Cine dă mai mult?
da, da ştiu. pe de o parte suntem supuşi trăirii aceluiaşi sentiment, pe de altă parte formele sale pot fi diferite pentru că noi suntem diferiţi.
de fapt, nu asta vroiam să spun :)
formulez o ~~~~~~-gramă a sentimentului
Stănescu: să ai timp şi să îţi fie lene înseamnă a avea valoare.
mă întreb: să îţi fie dor de cel care are timp şi are lene, înseamnă să duci în tine feminitatea ascunsă printre lecturi, tristeţi, nostalgii şi sensibilităţi pur umane?
cam aşa:
„Eu sunt un Copac şi sunt foart singur. Când plouă, plâng. Plecaţi-vă urechea, pentru Dumnezeu, la ceea ce am să vă povestesc. Beţi-vă cafelele, ca să vă piară somnul, ca să vi se deschidă ochii, ca să mă priviţi cu agerime, iar eu am să vă povestesc de ce sunt atât de singur.
1. Se spune că am fost desenat în grabă, pe hârtie grosolană, fără dimensiuni precise, doar pentru ca în spatele maestrului meu meddah să se afle un copac. Este adevărat. [..]
2. [..] fiind un Copac, nu trebuie cu orice preţ să fac parte din carte. Dar mă simt cuprins de nelinişte la gândul că, fiind imaginea unui copac, nu sunt o pagină de carte oarecare. [...]
3. [...] nici măcar eu nu ştiu din ce poveste fac parte...
[...]
Un mare pictor frânc se plimba, cu un alt mare pictor, pe o pajişte frâncă, vorbind despre iscusinţă şi despre artă. Le-a ieşit în cale o pădure. Cel mai iscusit dintre ei a spus: „pentru a picta după noul stil, ai nevoie de un asemenea talent, încât atunci când pictezi un copac dintr-o pădure, împătimitul cre priveşte imaginea să poată veni aici, dacă voieşte, şi să deosebească acel copac de alţi copaci, săl găsească.
Mulţumesc lui Dumnezeu că bietul de mine – copacul pe care îl aveţi în faţa ochilor -, nu a fost pictat cu o asemenea socoteală.....
Nu vreau să fiu un copac în sine; vreau să fiu esenţa lui
(fragment din Orhan Pamuk, Mă cheamă Roşu, ed. Curtea Veche. Buc. 2006)
Te iubesc se spune la nesfârşit.
După tine doar Moartea se rosteşte o singură dată în viaţă.
Tu şi Moartea nu se vorbesc
Se simt.
http://www.museobilbao.com/uploads/corpus/00-10.jpg
ps. în acest text nu se pun întrebări, totul e doar exprimare, fără pretenţii de raţionalizare sau înţelegere a ceea ce scriu. Acest text este.
Cine dă mai mult?
septembrie 18, 2010
FUSTA IV. podurile relaţiilor
 |
| De la 2010_08_06 |
hai să pornesc aşa. orice tip de relaţie, inclusiv cele "apetitiv-erotic-sentimentale", vorba lui Codoban, sunt ancorate într-un anumit tip de realitate.
mental, această realitate este structurată în timp şi spaţiu. aha :). de obicei nu ating tema timpului. am eu motive mai personale pentru care nu îl ating, dar...Cineva-ul meu m-a provocat la o discuţie despre timp şi relaţii şi am zis: ok. despre timp să fie.
putem vorbi despre câteva etape întro relaţie-
uno.cristalizarea. temporal durează maximum câteva luni. aici lumea şi Celălalt sunt văzuţi prin
 |
| De la 2010_08_05 |
doi. de-cristalizarea. începem să vedem scheletul celuilalt şi să ne întrebăm dacă ne place şi putem accepta. aici apar conflictele. timp maxim de desfăşurare, alte câteva luni.
trei. înţelegerea fondului relaţiei. adică identificarea naturii sentimentului. este oare ceea ce trăim un sentiment autentic de iubire, în care îl acceptăm pe celălalt aşa cum este sau a fost o pasiune? timp: stop.
acum despre timp. iak o definiţie a lui :=)
 |
| De la chisinau09l.10 |
sursa imagine
aici oamenii vorbesc despre vârsta trăsnetului.
sentimentele autentice nu au vârstă. ele nu depind de timp: nici de cel transcendent nici de cel biologic.
iubirea este durată pură. ea înghite timpul şi îl transformă. în iubire asfinţitul devine a sfinţit.
nu?
septembrie 13, 2010
refer- end-..........................u-amini
am promis să vorbesc despre referendum şi cauzele din care acesta a eşuat. şi mă tot gândeam ce se intâmplă la noi, că oamenii sunt atât de reticenţi şi rezistenţi schimbărilor.
dar azi am fost la ţară. la Nemţeni. aha. acolo unde ţăranii stau şi beau când voluntarii lucrează asupra digului şi apa a trecut peste maluri, că tucma Filat s-o dus să salveze un câine.
satul nu era trist. nemărginirea îşi continuă drumul, chiar şi printre ape. fosta mea acasă pare calmă şi plină de pace. doar copacii sunt uscaţi.
camera mea, plină de secrete de fete cândva, arată acum aşa cum vedeţi.
fotografiile mele şi ale lui fratele meu stau agăţate în aşteptarea noastră. chiar dacă în jur nu a mai rămas aproape nimic
ochii mei au pierdut azi copilăria.
am căutat-o în toate colţurile, am încercat să mă ascund sub cireş, să îmi caut cărţile. nu am găsit nimic.
decât un tată îmbătrânit şi puternic.
şi acum despre referendum. şi de ce a eşuat. aş putea da teorii, aş putea analiza şi juca realitatea.
dar, realmente ceea ce se întâmplă este că Moldova e o casă inundată, care şi-a pierdut copilăria.
prinţii au venit călare pe lozinci, iar tinerii au avut tendinţa să se ascundă în cireş.
dar cireşul este uscat.
tatăl meu a spus: nu înţeleg de ce oamenii noştrii nu au ieşit să voteze? ruşii i-au deportat, le-au luat pământurile, i-au deposedat de latinitate. oare cât timp le mai trebuie să înţeleagă?
dar asta spune Tata.
eu spun: avem tineri frumoşi şi deştepţi, cărora le-a fost inundată acasa. culroile apei au fost diferite.
doar că e păcat că ei se ascund in cireş. tinerii. de acolo nu mai strigă cucul despre prima dragoste.
dar azi am fost la ţară. la Nemţeni. aha. acolo unde ţăranii stau şi beau când voluntarii lucrează asupra digului şi apa a trecut peste maluri, că tucma Filat s-o dus să salveze un câine.
satul nu era trist. nemărginirea îşi continuă drumul, chiar şi printre ape. fosta mea acasă pare calmă şi plină de pace. doar copacii sunt uscaţi.
camera mea, plină de secrete de fete cândva, arată acum aşa cum vedeţi.
fotografiile mele şi ale lui fratele meu stau agăţate în aşteptarea noastră. chiar dacă în jur nu a mai rămas aproape nimic
ochii mei au pierdut azi copilăria.
am căutat-o în toate colţurile, am încercat să mă ascund sub cireş, să îmi caut cărţile. nu am găsit nimic.
decât un tată îmbătrânit şi puternic.
şi acum despre referendum. şi de ce a eşuat. aş putea da teorii, aş putea analiza şi juca realitatea.
dar, realmente ceea ce se întâmplă este că Moldova e o casă inundată, care şi-a pierdut copilăria.
prinţii au venit călare pe lozinci, iar tinerii au avut tendinţa să se ascundă în cireş.
dar cireşul este uscat.
tatăl meu a spus: nu înţeleg de ce oamenii noştrii nu au ieşit să voteze? ruşii i-au deportat, le-au luat pământurile, i-au deposedat de latinitate. oare cât timp le mai trebuie să înţeleagă?
dar asta spune Tata.
eu spun: avem tineri frumoşi şi deştepţi, cărora le-a fost inundată acasa. culroile apei au fost diferite.
doar că e păcat că ei se ascund in cireş. tinerii. de acolo nu mai strigă cucul despre prima dragoste.
august 20, 2010
:) geanta și omul. excurs static
am găsit la Olga
o provocare, care poate da de gandit. ce ai in geanta spune ceva despre cum gandesti?
experimentul scosului lucrurilor din geanta si aranjatului a durat cat o viata de om :)
le-am trantit toate pe pat, cam asa cum stau in geanta. apoi, s-a trezit eul meu social si le-am aranjat asa cum am reusit eu:
...portmoneu pentru monede cu vrajitoarea cu matura pe el :) tare-mi place
...o oglinda, in care nu ma uit niciodata. mai are inca lipita pe ea hartia cu eticheta. o iau cu mine tot timpul. e de la N. si e a mea :)
...carti: Hofstede, si altele pe educatie interculturala. pentru suflet - castaneda.
...portmoneu mare si vechi, furat de cateva ori prin chisinau si intors gol :) asta e o alta poveste
pasaport, stick, telefon, tigari, cutie pentru tigari :), bricheta.
spune ceva despre mine?
nu stiu
ordinea lor ar spune cred ca mai multe. faptul ca sunt adunate gramada, ca de obicei nu gasesc telefonul sau bricheta sau tigarile
dar :)
imi place provocarea.
marimea gentii cred ca poate fi determinata dupa cate lucruri incap intro geanta :)
ps. datorita tie, Olga, am facut inventarul. da nu vreau sa las nimic acasa :)
o provocare, care poate da de gandit. ce ai in geanta spune ceva despre cum gandesti?
experimentul scosului lucrurilor din geanta si aranjatului a durat cat o viata de om :)
le-am trantit toate pe pat, cam asa cum stau in geanta. apoi, s-a trezit eul meu social si le-am aranjat asa cum am reusit eu:
...portmoneu pentru monede cu vrajitoarea cu matura pe el :) tare-mi place...o oglinda, in care nu ma uit niciodata. mai are inca lipita pe ea hartia cu eticheta. o iau cu mine tot timpul. e de la N. si e a mea :)
...carti: Hofstede, si altele pe educatie interculturala. pentru suflet - castaneda.
...portmoneu mare si vechi, furat de cateva ori prin chisinau si intors gol :) asta e o alta poveste
pasaport, stick, telefon, tigari, cutie pentru tigari :), bricheta.
spune ceva despre mine?
nu stiu
ordinea lor ar spune cred ca mai multe. faptul ca sunt adunate gramada, ca de obicei nu gasesc telefonul sau bricheta sau tigarile
dar :)
imi place provocarea.
marimea gentii cred ca poate fi determinata dupa cate lucruri incap intro geanta :)
ps. datorita tie, Olga, am facut inventarul. da nu vreau sa las nimic acasa :)
august 18, 2010
locuri. natura. fara oameni. doar una :)
mai am 10 zile de stat in Țara Bascilor. in fiecare zi câte o descoperire. în fiecare zi, fără ghiduri turistice, fără a avea habar unde mergem, ne urcăm în autobuz (ByzkayaBus) și umblăm prin regiune.
azi am fost in MUNDAKA.
ca de obicei, în aventurile mele, nu mă interesează detalii decât după ce ajung să absorb locul. ei, aici a fost amplasat primul parlament basc. vă las să citiți.
și să vedeți :)
asta este ceea ce se vede din autobuz. atunci când încă nu ai habar unde vei coborî.
apoi, fiică-mea a început să repete. coborâm, coborâm, coborâm. am coborât. pe aici.
și pe aici
și am ajuns aici:
insula m-a lăsat cu ochii lungi
i-am deschis ca să văd asta
și asta
pești mari-mari. la mal :) copiii, adunând crabi de mărimea unei palme, scoici vii printre pietre, moarte si transformate în rocă, mare care își unge oamenii cu valurile ei mici.
ceea ce am văzut eu este o mare iubitoare de copii
se jucau nestingheriți de posibilități, riscuri sau valuri.
printre pietre,
iar departe Anboto, muntele despre care v-am mai povestit, cu Mary a lor veghind
tot mary face ca ea
și el
să se uite pe furiș unul la altul
eu?
mi-am lăsat ca întotdeauna o bucățică din mine printre pietre
marea-care-iubește-copiii aduce toamna iubitorii de valuri
și îi mângâie. doar dacă sunt curajoși. așa cum își iubește bascii.
noi? am venit in Bilbao cu ochii albaștri
azi am fost in MUNDAKA.
ca de obicei, în aventurile mele, nu mă interesează detalii decât după ce ajung să absorb locul. ei, aici a fost amplasat primul parlament basc. vă las să citiți.
și să vedeți :)
asta este ceea ce se vede din autobuz. atunci când încă nu ai habar unde vei coborî.
apoi, fiică-mea a început să repete. coborâm, coborâm, coborâm. am coborât. pe aici.
și pe aici
și am ajuns aici:
insula m-a lăsat cu ochii lungi
i-am deschis ca să văd asta
și asta
pești mari-mari. la mal :) copiii, adunând crabi de mărimea unei palme, scoici vii printre pietre, moarte si transformate în rocă, mare care își unge oamenii cu valurile ei mici.
ceea ce am văzut eu este o mare iubitoare de copii
se jucau nestingheriți de posibilități, riscuri sau valuri.
printre pietre,
iar departe Anboto, muntele despre care v-am mai povestit, cu Mary a lor veghind
tot mary face ca ea
și el
să se uite pe furiș unul la altul
eu?
mi-am lăsat ca întotdeauna o bucățică din mine printre pietre
marea-care-iubește-copiii aduce toamna iubitorii de valuri
și îi mângâie. doar dacă sunt curajoși. așa cum își iubește bascii.
noi? am venit in Bilbao cu ochii albaștri
august 16, 2010
referendum pa(r)t(i)zani!
Hai că vine referendumul. Hai că mulți spun că nu îi mai interesează.
Pe mine mă interesează.
Am încercat să găsesc niște puncte teoretice care mi-ar permite să analizez ceea ce se întâmplă la noi și să știu ce să aleg. ca de mers sigur merg.
Acest text nu vine să convingă. Acest text vine să pună și mai multe întrebări.
Câteva zile în urmă, mă întreba cineva pe facebook ce întrebare aș pune unei ființe supranaturale, care mă cunoaște și înțelege. Am spus că îl voi ruga să formuleze o întrebare. Apoi, am găsit și la Mark Tkaciuk cerere de întrebări pentru o emisiune la Fabrica. și pe el l-aș ruga să formuleze o întrebare, pentru că nu există certitudinea gândirii, o știm de la Descartes. Sau poate chiar de la Socrate.
Așadar, ce întrebare ați adresa celor care aspiră la putere? Sau ce vă veți întreba după ce citiți acest text.
Hai să vedem ce vreau să spun. Citeam Hofstede Culture’ s Consequnces(SAGE,2001).
Printre mai multe caracteristici ale unei culturi, Hofstede ne spune că distanța față de putere este prima. Ce este această distanță față de putere?
(puterea, în termeni antropologici este potențialul de a determina direct sau indirect comportamentul unei sau a mai multor persoane )
Conform lui Hofstede, și Mulder înantea lui, Distanța față de putere, între liderul B și subordonatul S întro ierarhie este diferența dintre măsura în care B poate determina comportamentul lui S și măsura în care S poate determina comportamentul lui B.
Deci, uman vorbind ambii își influențează comportamentul reciproc. Dar, unul dintre ei îl poate influența mai mult pe altul. Această diferență ne dă distanța față de putere.
Clar, mă gândesc, nimic mai simplu. Dar cu ce mă ajută asta ca și alegător?
Fișca este următoarea, cum zic adorabilii mei studenți :).
Distanța față de putere măsoară inegalitatea în putere deci. De aici Mulder formulează câteva ipoteze:
1. Cu cât mai mult timp puterea este exercitată, cu atât provoacă mai multă satisfacție.
2. Cu cât este mai mare indicatorul de distanță, cu atât mai mult individul va lupta să mențină sau crească distanța de putere față de subordonat.
3. Cu cât este mai mare distanța față de subordonat, cu atât mai mult liderii vor lupta pentru a o mări.
4. Indivizii vor lupta să reducă distanța de putere între ei și cel care deține puterea
5. Cu cât este mai mică distanța de putere, cu atât mai puternică este tendința de a o reduce.
Mai sunt. Data asta mă duc numai la acestea. Nu știu cum se întâmplă, exact ca în cărți, la noi. Suntem deci în concordanță cu teoriile științifice :)
Dar
Având în vedere și caracteristicile personale ale liderilor noștri, fie că sunt la putere, fie că deja nu sau încă nu, oare cine dintre ei va avea tendința să crească și mai mult distanța de putere?
Voi pe cine vedeți în fața ochilor?
(in Guimaraes, portugalia, aceasta este statuia tradatorului, care are doua capuri, unul e pe stomac, dak ceva :))
și cum vom reacționa noi, cei care vor fi subordonați acestei puteri?
Sau cum vor trebui să coordoneze liderii astfel încât noi să nu vrem să reducem distanța, adică să îi dăm jos?
Pentru cei care vor sa citeasca mai mult: Mulder Mauk, The daily power game, Netherlands, Leiden, 1977
Si Hofstede si Inkeless si multi multi altii.
http://www.youtube.com/watch?v=PEj7jnR--Dg
Pe mine mă interesează.
Am încercat să găsesc niște puncte teoretice care mi-ar permite să analizez ceea ce se întâmplă la noi și să știu ce să aleg. ca de mers sigur merg.
Acest text nu vine să convingă. Acest text vine să pună și mai multe întrebări.
Câteva zile în urmă, mă întreba cineva pe facebook ce întrebare aș pune unei ființe supranaturale, care mă cunoaște și înțelege. Am spus că îl voi ruga să formuleze o întrebare. Apoi, am găsit și la Mark Tkaciuk cerere de întrebări pentru o emisiune la Fabrica. și pe el l-aș ruga să formuleze o întrebare, pentru că nu există certitudinea gândirii, o știm de la Descartes. Sau poate chiar de la Socrate.
Așadar, ce întrebare ați adresa celor care aspiră la putere? Sau ce vă veți întreba după ce citiți acest text.
Hai să vedem ce vreau să spun. Citeam Hofstede Culture’ s Consequnces(SAGE,2001).
Printre mai multe caracteristici ale unei culturi, Hofstede ne spune că distanța față de putere este prima. Ce este această distanță față de putere?
(puterea, în termeni antropologici este potențialul de a determina direct sau indirect comportamentul unei sau a mai multor persoane )
Conform lui Hofstede, și Mulder înantea lui, Distanța față de putere, între liderul B și subordonatul S întro ierarhie este diferența dintre măsura în care B poate determina comportamentul lui S și măsura în care S poate determina comportamentul lui B.
Deci, uman vorbind ambii își influențează comportamentul reciproc. Dar, unul dintre ei îl poate influența mai mult pe altul. Această diferență ne dă distanța față de putere.
Clar, mă gândesc, nimic mai simplu. Dar cu ce mă ajută asta ca și alegător?
Fișca este următoarea, cum zic adorabilii mei studenți :).
Distanța față de putere măsoară inegalitatea în putere deci. De aici Mulder formulează câteva ipoteze:
1. Cu cât mai mult timp puterea este exercitată, cu atât provoacă mai multă satisfacție.
2. Cu cât este mai mare indicatorul de distanță, cu atât mai mult individul va lupta să mențină sau crească distanța de putere față de subordonat.
3. Cu cât este mai mare distanța față de subordonat, cu atât mai mult liderii vor lupta pentru a o mări.
4. Indivizii vor lupta să reducă distanța de putere între ei și cel care deține puterea
5. Cu cât este mai mică distanța de putere, cu atât mai puternică este tendința de a o reduce.
Mai sunt. Data asta mă duc numai la acestea. Nu știu cum se întâmplă, exact ca în cărți, la noi. Suntem deci în concordanță cu teoriile științifice :)
Dar
Având în vedere și caracteristicile personale ale liderilor noștri, fie că sunt la putere, fie că deja nu sau încă nu, oare cine dintre ei va avea tendința să crească și mai mult distanța de putere?
Voi pe cine vedeți în fața ochilor?
(in Guimaraes, portugalia, aceasta este statuia tradatorului, care are doua capuri, unul e pe stomac, dak ceva :))
și cum vom reacționa noi, cei care vor fi subordonați acestei puteri?
Sau cum vor trebui să coordoneze liderii astfel încât noi să nu vrem să reducem distanța, adică să îi dăm jos?
Pentru cei care vor sa citeasca mai mult: Mulder Mauk, The daily power game, Netherlands, Leiden, 1977
Si Hofstede si Inkeless si multi multi altii.
http://www.youtube.com/watch?v=PEj7jnR--Dg
august 09, 2010
DIN MINE
curge tăcerea
printre degete
formează unghii
când vei avea spatele roșu
să nu plângi
răbdare
îmi las în tine vara
cu toate culorile
cândva voi
veni dupa ea
poa
te
printre degete
formează unghii
când vei avea spatele roșu
să nu plângi
răbdare
îmi las în tine vara
cu toate culorile
cândva voi
veni dupa ea
poa
te
august 07, 2010
dor de autenticitate
astăzi se împlinește un an de când a murit. căutam alte cuvinte: a plecat dintre noi sau se odihnește.
însă eu văd
a murit.
și degeaba încercăm să ne ascundem după deget.
oamenii mor.
astăzi mergeam cu fiica mea prin orașul de noapte.
am găsit locuri atât de frumoase. voi reveni la ele în altă zi.
dar, la un moment dat am trecut pe lângă o agenție funerară.
Dumitrița mă întreabă: Mama, aceasta este o agenție de voiaj?
Eu: da. cu ei pleci în lumea cealaltă.
Ea: mama, oamenii nu pleacă nicăieri când mor. ei mor.
îmi amintesc acum despre toate ritualurile de trecere și mituri și povești.
poduri, pe care oamenii le traversează, pentru a nu se mai întoarce la noi.
mi-e dor de bunica.
fără concluzii.
oamenii mor.
însă eu văd
a murit.
și degeaba încercăm să ne ascundem după deget.
oamenii mor.
astăzi mergeam cu fiica mea prin orașul de noapte.
am găsit locuri atât de frumoase. voi reveni la ele în altă zi.
dar, la un moment dat am trecut pe lângă o agenție funerară.
Dumitrița mă întreabă: Mama, aceasta este o agenție de voiaj?
Eu: da. cu ei pleci în lumea cealaltă.
Ea: mama, oamenii nu pleacă nicăieri când mor. ei mor.
îmi amintesc acum despre toate ritualurile de trecere și mituri și povești.
poduri, pe care oamenii le traversează, pentru a nu se mai întoarce la noi.
mi-e dor de bunica.
fără concluzii.
oamenii mor.
august 02, 2010
FUSTA NUȘTIU CARE. ȘI NU ȘTIU DE CE
incursiuni lirice: ghid de stors lacrimi din sine.
dai la o parte degetul mare de pe ochi
să se vadă inima
au intrat oameni și insecte
orgoliile trântesc ușile-n nas
nu te sper-
ia
dez-amăgire.
incursiuni teoretice:
eliade, nunta în cer. o iubire trebuie să fie ultima prin esența ei. adevăratul bărbat e Don Juan, care știe să conducă femeia înspre moarte.
în varianta românească Făt Frumos nu conduce nicio femeie la moarte. el le salvează. aceste salvări permanente au creat arhetipul femeii care se vrea ocrotită. jertfa ei majoră, sau plata pentru aripa lui ocrotitoare este libertatea ei. și câteva ocupații clasice, tip mâncare, curățenie, spălat de ciorpi, etc.
între căutarea prințului și găsirea zmeului (cam așa arată un scenariu clasic matrimonial) apar tot felul de feți-frumușei sau zmeișori care le dezvață să plângă.
odată demult, Codoban spunea că femeile îl pregătesc pe bărbat pentru altă femeie. exemplare tipice sunt mamele, apoi amantele, apoi soțiile și tot așa. șir interminabil de educatoare cu pieptul mândru de produsul final.
și la un moment dat femeia zice: ia să fac eu o evaluare continuă pe nivele: cunoaștere și înțelegere, abilități și competențe de integrare a ceea ce a învățat. și îl lasă să plece numai după ce este sigură că a învățat ceva.
acum băck la bărbați. ei te dezvață să plângi. ei te învață să îți acoperi ochii cu degetul mare și pleacă de lângă tine atunci când simt că evaluarea este aproape. de ce?
pentru că până și cel mai bun student are trac înainte de examene.
hoho!!!!! nu săriți în cap, nu este versiunea feministă a istoriei. :) mai am o variantă.
varianta B. nu există evaluări. învățăm unii de la alții desensibilizarea. ca lumea, în dez-astrele ei, să fie văzută în toată frumusețea. și oricine dintre noi, atunci când nu mai știe să plângă își pune degetul mare la ochi, ca să își apere inima. dacă mai rămâne ceva din ea.
ce ziceți?
și din nou muzică.
dai la o parte degetul mare de pe ochi
să se vadă inima
au intrat oameni și insecte
orgoliile trântesc ușile-n nas
nu te sper-
ia
dez-amăgire.
incursiuni teoretice:
eliade, nunta în cer. o iubire trebuie să fie ultima prin esența ei. adevăratul bărbat e Don Juan, care știe să conducă femeia înspre moarte.
în varianta românească Făt Frumos nu conduce nicio femeie la moarte. el le salvează. aceste salvări permanente au creat arhetipul femeii care se vrea ocrotită. jertfa ei majoră, sau plata pentru aripa lui ocrotitoare este libertatea ei. și câteva ocupații clasice, tip mâncare, curățenie, spălat de ciorpi, etc.
între căutarea prințului și găsirea zmeului (cam așa arată un scenariu clasic matrimonial) apar tot felul de feți-frumușei sau zmeișori care le dezvață să plângă.
odată demult, Codoban spunea că femeile îl pregătesc pe bărbat pentru altă femeie. exemplare tipice sunt mamele, apoi amantele, apoi soțiile și tot așa. șir interminabil de educatoare cu pieptul mândru de produsul final.
și la un moment dat femeia zice: ia să fac eu o evaluare continuă pe nivele: cunoaștere și înțelegere, abilități și competențe de integrare a ceea ce a învățat. și îl lasă să plece numai după ce este sigură că a învățat ceva.
acum băck la bărbați. ei te dezvață să plângi. ei te învață să îți acoperi ochii cu degetul mare și pleacă de lângă tine atunci când simt că evaluarea este aproape. de ce?
pentru că până și cel mai bun student are trac înainte de examene.
hoho!!!!! nu săriți în cap, nu este versiunea feministă a istoriei. :) mai am o variantă.
varianta B. nu există evaluări. învățăm unii de la alții desensibilizarea. ca lumea, în dez-astrele ei, să fie văzută în toată frumusețea. și oricine dintre noi, atunci când nu mai știe să plângă își pune degetul mare la ochi, ca să își apere inima. dacă mai rămâne ceva din ea.
ce ziceți?
și din nou muzică.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)