ianuarie 29, 2010

TACI. LUMEA TA DARÂMĂ

mai treci pe la mine,
îmi spune cu ochii ei limpezi

dacă liniștea îmi țese printre degete fire de păr
voi construi un castel
de tăcere

ce culoare alegi?


uneori lumina doare

ianuarie 17, 2010

NIȘTE PURGATIVE, DOMNILOR ARTIȘTI?

astăzi s-au speriat așa cum au mai făcut-o de multe ori.

voi vorbi despre valori mâine. și despre constipațiile culturii noastre.

nu mă apuc să compar piesele care sunt in finală.

Eurovisionul își merită artiștii. mai ales pe cei din juriu.

mă întorc.

Pavel cântă. este om și crede.

și cei 1151 fani de pe facebook care știu că nu le este rușine de sine.

dar mâine. e târziu.

noapte bună, Basarabie flegmatică.

Olea Tira îți cântă fricile.

dar de la ea nu le vei auzi.




ianuarie 15, 2010

omul cât trăiește-nvață

Dacă m-aș întinde peste mâinile tale

Vor crește oare degete din speranțe

Îmi imaginez cum la o margine de drum o

falangă întinsă își relaxează degetele a sărut.

Crăpăturile dintre ele sapă șanțuri tot mai largi

Am auzit azi dimineață la jurnal

Dacă nu sunt adânci nu conteaza

Vaccinul e interzis

Îmi pun în față ochii ei gri și

știu


doar un trecător poate observa



ianuarie 13, 2010

CRĂIASA ZĂPEZILOR îl alege pe PAVEL TURCU. Fusta 14.


ap dar haidem să mai punem nişte întrebări. multe dintre răspunsuri la întrebările nerostite, vorba lui Noica, sunt deja pe www.pavelturcu.com
şi în ochii lui
da io o să vă spun o altă poveste. despre Crăiasa zăpezii.

cică era odată ca niciodată o ţară. era plină de trandafiri frumos mirositori, dar cam mărunţei de felul lor. pentru că în această ţară fraţii mai mari au adus seceta. şi oamenii au pus poliţişti în propriile capuri ca să nu dea voia apei să se scurgă prin ochi. sau pe gură. era economie de idei, economie de sentimente, economie de zâmbete, economie de muzică, economie de cultură.

dar la un moment dat, a început să ningă.
cei mai mulţi au deschis ţeasta şi au lăsat zăpada înăuntru. alţii au rămas închistaţi în creierul lor. ba chiar şi-au acoperit şi urechile. asta ca nu cumva să le curgă apa prin ele.

şi cum oamenii nu au văzut de mult timp zăpada, au ieşit la săniuş. şi a ieşit şi Kay. cu urechile descoperite, capul sus şi un zâmbet sfios. el era pur şi simplu om. şi-a scos Poliţistul din cap şi se bucura de iarnă.

şi l-a văzut Crăiasa. L-a urcat direct pe sanie şi l-a adus la Oslo. Kay a luat premiul şi a venit acasă. pentru că nu avea poliţişti în cap. pentru că acasă a venit primăvara şi are de semănat
schimbări de paradigmă.

şi aici schimbăm macazul şi revenim la Hegel. cine este Pavel Turcu din perspectivă filosoficoantropologicoculturaloştiinţificoipotetică?

vorbeam în postarea trecută despre faptul că istoria se construieşte în triade. cultura întreagă s-a dezvoltat astfel. nu o spun numai eu. orice manual de filosofie abordează astfel problema. apare cultura egipteană (cu opere colosale). să o numim teză. apoi arta Greciei antice, ca antiteză a lipsei de măsură egiptene. sinteza dintre ele este arta romantică, care le combină şi păstrează ceea ce este mai interesant şi important pentru istorie. orice schimbare istorică se dezvoltă în crize şi lupte. comunism - revoluţie - democraţie. comunism - 7 aprilie - dracuştiece, încă nu am reuşit să identific.

acum back la situaţia noastră. avem situaţia culturală pe care o avem. avem identitatea pe care o avem. dar ne-am acoperit gura ca să nu curgă apa prin ea. Ninge. Pavel Turcu este momentul de declanşare a crizei de comunicare între băştinaşii pentru care contează ca trandafirii să fie mari, ca să fie frumoşi şi între cei care ştiu să aprecieze trandafirii mici şi însetaţi.
iaka cine e Pavel. vreţi voi sau nu, la moment Năluca Moldovei umblă prin Europa. noi am trimis-o acolo. fraţii mai mari. diferite Crăiese se minunează. că moldovenii sunt sinceri, oneşti, muncesc mult, sunt veseli. asta e partea pe care o văd doar Crăiesele. Ele ştiu cine este Pavel şi de ce trebuie susţinut. Mulţi Moldoveni însă vor trandafiri mari şi goi. ca şi ochii altor concurenţi. aaa. şi mai au şi fraţi români care îi susţin.

afară ninge. tot mai des. Pavel a acumulat peste 85.000 de vizionări.

cum Hegel? rupe, nu? El ştia încă de pe vremea Revoluţiei Franceze că Moldova va avea un Pavel Turcu.

ianuarie 08, 2010

POVESTEA MOTANULUI ÎNCĂLȚAT SAU DE CE S-AU SUPĂRAT FRAȚII MAI MARI

buuuunnnn. două noaptea. istoria pe care o voi posta aici nu e nouă. chiar e veche pentru blogosfera moldovenească. a început aici si aici și aici

avem istoria întregii povești. avem opinii peste opinii. unii fac SHEME (ciorici de ezemplu), alții se indignează tare serios.

iaka despre ei o să ne jucăm un pic.

așadar nu o să spun de ce îmi place sau nu Turcu, cu
Ieurooovizionu' lui.

au făcut-o deja mulți și unii chiar foarte
bine.

deci 1.
structura comentariilor Anti Turcu.
a. comentariile pot fi structurate în jurul a câteva teme:
. ne face de ras in europa
. e țăran
. nu înțelege ce face (pornind de la presupoziția că Pavel Turcu e prost și nu prea are capacitate de decizie. de altfel, cum să nu înțelegi că vei fi promovat dacă vii cu o piesă pentru eurovision???)

toate însă vin să spună ASTA: noi, Telectualii moldoveni, iaka știm că suntem deștepți, frumoși, talentați și am decis să devenim salvatorii unui sărman moldovean prost, care nu prea înțelege ce face.

Alina Arefiev mi-e mila de el...el habar nu are unde s-a pornit...ii asa naiv si sincer...da ma scoate din sarite ca cineva profita si inca cred ca cine l-a ajutat cu piesa si il incredinteaza ca el canta bine nu vrea decat sa-l umileasca pe bietul om...ajunge!!lasa-ti omul in pace sa cante singur acasa eurovizzzziooon


atitudinile superioare vin de obicei din probleme de identitate, și nu din integritate personală. da poate nu am dreptate. să îmi spuneți voi.

2. expresii utilizate
. unde esti tu tepes doamne
sau

Irina Dilan deci daca apare ratatu' asta (sorry pt forma de adresare la "maria sa" ) la eurovision...mor de rusine sa zic cuiva k asta reprezinta tara mea... va rog io din suflet...mai bn nu se duce nimeni decat sa aduca la asa un nivel tarisoara noastra , asa cum e saraca da este a noastra si nu merita o asemenea injoseala..k exi...

un clișeu atât de frumos, ca doare
sau
Constantin
10 ani incercam sa ridicam nivelul culturii in tara asta dar toti isi baga p*la,
ne-o bagam si noi si aratam la toti cine suntem
(asta e tare bună, fie vorba între noi. de aici apare o definiție a culturii, de care nu a mai auzit niciun antropolog - cultura este ceea ce trebuie ascuns de toți)

lista de clișee continuă. intrați pe Facebook, că îmi este cam lene să le înșir aici pe toate.

acum mă întorc la povestea Motanului încălțat. vă mai amintiți că fratele mai mare a primit moara, cel mijlociu - un măgar, iar cel mic - un motan, cu ajutorul căruia devine Marchiz de Carabas.
știți de ce?
pentru că l-a ascultat.
imaginați-vă VOI, INTELECTUALI SADEA, DEȘTEPȚI ȘI FRUMOȘI că vine în fața voastră un motan și spune - dă-mi o șansă! ce reacție ar genera cuvintele lui?

sărmanul motan,
haideți să facem un grup să îl protejăm de cei care au văzut în el capacitatea lui motănească, pentru că nu de alta dar,

Victoria Muntean Bravo Sergiu! Trebuie de oprit porcaria aceasta.
Mi se creeaza impresia ca "fanii" lui Turcu nu urmaresc promovarea lui Turcu, cit promovarea lor proprie. Pretinsii rafinati s-au dovedit a fi niste inculti sau poate imbecili.


să revin la poveste.
partea necunoscută a ei.
cea cu frații mai mari, care au rămas consternați de succesele celui mic.
și l-au invidiat pentru asta. și s-au apucat de făcut SHEME.

AȘA A APĂRUT MIORIȚA.

DECI TOTUL ESTE CLAR ȘI STRUCTURAT PÂNĂ AICI. URMĂM PATERNURI CLARE. NU IEȘIM DIN SCHIZME.
PS... pe blog la Viorele,
Chiar sa fie asta oare cea mai importanta tema la inceput de un nou deceniu pentru tarisoara noastra pacatoasa? Eu inteleg ca lumea a baut prea mult de sarbatori si isi iese din minti, ca din casa nu poate iesi – e urit afara. Dar… tre sa fie o limita, nu?
Revezi si blogul tau – cate postari, cate puteri si timp pierdut… pentru ce???
Oare sa fie ‘capodopera’ asta lui Turcu mult mai importanta decat sutele si miile de probleme real importante pentru societatea noastra??? Oare trebuie sute de bloggeri sa umple blogosfera cu rahat pentru o cauza de nimic?
Nu voi mai intinde gandul – nu merita timpul pierdut!
Ajunge oameni buni! Puneti punct odata la acest subiect!
Din fericire, Turcu nu este o problemă. Este sinteza, vorba hegeliană, generată de alți doi factori.
și tot Hegel. deși nu îmi place deloc. Istoria își face de cap cum vrea. Ne întinde mreje și se joacă pentru ca să își realizeze propriile planuri.
data viitoare vorbim despre sinteză. cine este Turcu și de ce este important.
















ianuarie 01, 2010

piciorul e stare

își lasă talpa pe fruntea lui


piciorul meu - termometru al stărilor
mă las acoperită de zăpadă
plângerea nu este rugăciune
plîngerea este cânt
de
lacrimă trecută printre degete

își caută trecerile

ce
re
a
nu știe că
anul nou aduce plăcere

îmi văd pletele printre rânduri
de parcă
ochii își simt culoarea.

nu există culori
doar celpsidre

să nu râzi