fusta 60. cum sa ma iubesc I

socrate zice - cunoaște-te pe tine însuți
toți psihologii spun - iubește-te pe tine
maeștrii spirituali zic - acceptă-te așa cum ești

dacă încerci să o faci, deschizi cutia pandorei. e destul să faci primul pas - că apar toate problemele pe care le-ai ascuns atât de departe și pe care ani de-a rândul le-ai ”uitat”.

cum să îi unești pe cei șase sau doisprezece care sunt în tine și care o apucă în direcții diferite?

Jung zice "Viziunea îţi va deveni clară doar în momentul în care vei privi în inima ta... Cine priveşte în afară visează. Cine priveşte înăuntru se trezeşte."

minunat.

și dacă inima mea e blocată și nu o pot vedea? dacă ea tace, ori de câte ori încerc să îi vorbesc?

scriu doar despre ceea ce m-a ajutat pe mine. ce mă ajută.

1. deconstrucția de sine.
începe prin a te întreba cine ești tu. nu cum esti tu. cine ești.

ești corpul tău? nu - ai corp. acest corp te susține, îți permite să simți, percepi, experimentezi. te distrează și îți dă de știre când apare ceva pe care nu îl observi. începe să sângereze atunci când ai prea puțină grijă de el. atunci când nu vrei să asculți ce vrea să îți spună. se îmbolnăvește. 

corpul tău și tu sunteți într-o relație de o viață. una dintre cele mai de durată. sunteți parteneri. voi doi ați decis să fiți împreună. dacă îl neglijezi - și el te neglijează. te-ai obișnuit cu el. analizează-l. frica se adună în plexul solar. neputința se adună nod în gât. neacceptarea se adună în spate. și tot așa. el te iubește. suferă ca și tine. și trimite semnale. 


ești mintea ta? nu - ai minte, care face multă gălăgie. Fluxul conștiinței nu poate fi oprit, spunea Codoban al meu și mulți mulți alții. 

fă tăcere. ascultă. în momentul în care intri în această stare de tăcere, timpul nu mai contează. apoi vor apare gânduri. cine esti tu? -------ascultă --------ești numai asta? -------ascultă ---------ce se întâmplă dacă pierzi partea asta din tine? --------ascultă --------- ce mai ești? -----ascultă. 

ritmat, liniștit, ascultă, respiră, ascultă, respiră, ascultă, respiră. 

2. acceptarea de sine

din acest puzzle car ete formează, pe care nu o poți accepta?
dacă nu poți depista - e simplu. uite-te la alții. ce te enervează în ei? este asta ceea ce ai încercat să ascunzi atâta vreme? 
ce beneficii ai avea dacă ai accepta acea parte din tine? ce ai pierde? 

eu am multă agresivitate în mine. și violență. mă ajută să eliberez energii adunate din frici, nesiguranțe și alte chestiuțe. mă mai ajută să pun la punct oameni care sar gardul. mă mai ajută să fiu rapidă și să atac problemele. ce pierd având agresivitate?  - uneori oameni, alteori bani, alteori decizii corecte.

o am. este a mea. 
deci pot face cu ea ce doresc. să o lucrez, să o canalizez, să o transform. 
dar asta numai pentru că e a mea. 

șamanii zic că rănile noastre vindecate sunt daruri pe care le putem aduce lumii. inima se ascultă în tăcere. fă liniște în tine. la un moment dat cuvintele vor veni. sau imagini. ascultă-le. vei vedea cum te îndrăgostești de tine fără ca să îți dai seama. sau să te impui.

sursa

FUSTA IV. podurile relaţiilor

De la 2010_08_06

hai să pornesc aşa. orice tip de relaţie, inclusiv cele "apetitiv-erotic-sentimentale", vorba lui Codoban, sunt ancorate într-un anumit tip de realitate.

mental, această realitate este structurată în timp şi spaţiu. aha :). de obicei nu ating tema timpului. am eu motive mai personale pentru care nu îl ating, dar...Cineva-ul meu m-a provocat la o discuţie despre timp şi relaţii şi am zis: ok. despre timp să fie.

putem vorbi despre câteva etape întro relaţie-
uno.cristalizarea. temporal durează maximum câteva luni. aici lumea şi Celălalt sunt văzuţi prin

De la 2010_08_05

doi. de-cristalizarea. începem să vedem scheletul celuilalt şi să ne întrebăm dacă ne place şi putem accepta. aici apar conflictele. timp maxim de desfăşurare, alte câteva luni.

trei. înţelegerea fondului relaţiei. adică identificarea naturii sentimentului. este oare ceea ce trăim un sentiment autentic de iubire, în care îl acceptăm pe celălalt aşa cum este sau a fost o pasiune? timp: stop.

acum despre timp. iak o definiţie a lui :=)

De la chisinau09l.10

sursa imagine
aici oamenii vorbesc despre vârsta trăsnetului.

sentimentele autentice nu au vârstă. ele nu depind de timp: nici de cel transcendent nici de cel biologic.

iubirea este durată pură. ea înghite timpul şi îl transformă. în iubire asfinţitul devine a sfinţit.



nu?

fusta III. ce face ca iubirea să fie iubire

aş vrea să pot face scheme aici. nu ştiu cum. deci voi încerca să redau într-o manieră lineară nolinearitatea. ;)

aşadar. îndrăgostirea, iubirea-pasiune, iubirea-iubire.

să mergem pas cu pas. poate că până la urmă înţelegem ce se întâmplă în capurile şi inimile noastre.

în primul rând - alegerea obiectului iubirii. cum îl alegem, îl alegem noi sau ajunge să ne aleagă el/ea pe noi.

există mai multe ipoteze, care îşi necesită confirmarea.
acelaşi Ortega y Gasset identifică o relaţie între dorinţele noastre inconştiente şi alegerea partenerului. astfel explică atracţia dintre un vagabond şi o fată de intelectuali, de ex. deci alegerea partenerului se bazează pe principiul similarităţii. vagabondajul spiritului atrage acelaşi vagabondaj. îmi place această idee.

altă ipoteză, tot clasică, spune - căutăm ceea ce nu avem. încercăm să descoperim în celălalt ceea ce ne lipseşte. şi asta interesantă.

dar, Platon, Banchetul. mitul androginilor parcă le-ar face sinteza. dacă noi căutăm jumătatea noastră, atunci această jumătatea, fiind parte din noi, este identică nouă, dar şi se deosebeşte devenind, în momentul în care zeii ne-au despărţit un Altul prin excelenţă.

De la cotituri

sursa imagine
buuuuuuuuuunnnn....
deci, cum alegem în iubire? uneori o simplă privire este de ajuns ca să înţelegem că omul a devenit obiectul. alteori o mişcare a corpului. ca asta.

De la bucuresti

uneori, ca şi in frumoasa istorie a lui Scarlet O'Hara ne trebuiesc ani ca să înţelegem ce sentimente nutrim.

să ţină oare complexitatea alegerii de complexitatea noastră? sau mai degrabă este vorba despre un instinct, în care îl simţim pe cel de alături al nostru până la oase?
cum e?
:P despre cum are loc alegerea, pe criterii de gender spun întro fustă separată. îmi trebuie pentru asta o sărbătoare specială.:) alege bărbatul sau alege femeia?
cum credeţi?

acum, aceste raporturi dintre Eu-Altul se pot structura în câteva feluri. mă voi referi la trei dintre ele, pe care le consider mai importante pentru tema aleasă. data viitoare - îndrăgostirea.

fusta II. despre vânt. şi speranţe

De la cotituri

sursa imagine
autor: Nikos Economopoulos

timpul speranţei.
îmi aminteşte despre capcanele vântului acest concept. este adevărat că adeseori speranţa este cea care ne permite să fim mai puternici. dar, în goana după celălalt, sau întro relaţie abia începută tocmai speranţa este vântul distrugător.

să explictez.
începutul unei pasuni este congruent cu fantasmele. începe ceea ce Stendhal numeşte proces de cristalizare. în acest proces, speranţa este catalizatorul. de câte ori am simţit cu toţii că vântul ne poartă spre culmi, pe care nu le-am imaginat vreo dată? exact asta se întâmplă şi în procesul de îndrăgostire. îi atribuim celuilalt nu numai calităţile pe care nu le are, dar avem şi deosibita capacitate de a atribui contururi viitorului cu acea persoană.

exerciţiu de imaginaţie: dacă închidem ochii, nu cumva simţim cum ne mângâie cu drag cea sau cel pe care îl dorim? nu vedem cafeaua de dimineaţă, alături de el sau ea?

ba da.
şi?
mă întrebaţi voi, nu am voie să visez? oare nu visul mă ajută?

şi?
întreb eu
oare nu speranţa este cea care programează un tip de relaţie, care ne face să vedem lumea întrun anumit fel, să AVEM deja ceea pentru ce luptăm?

spune-mi care sunt speranţele tale şi îţi voi spune cine eşti. şi îţi voi mai spune cât de mare va fi dezamăgirea ta.

fără speranţă.
deci fără fantasme
fără viitor

sursa imagine
doar prezentul
Celălalt şi Tu în afara Timpului.
cum apare această perspectivă?

sursa imagine

şi asta
http://www.youtube.com/watch?v=tgUyDhwDFdU&feature=related

am promis cuiva, o postare despre vânt. aici e.