la 16 ani
mă plimbam prin mine însămi ca printr-o minune
timpul înconjoară dansul în cercuri
îmi dădeam părul în părți ca să văd cerul
la 36 dau întro parte cerul ca să îmi văd părul
și spun:
prefer banii norocului
dar cred
te prefer pe tine
când nu sunt amintiri
fantasmele sunt necesare
îți iau palma-ntre mâini
liniile povestesc o seară în care
toate stelele pot să cadă peste ei
de fapt
mă uit la buzele tale
sunt prea roșii
mă fac să visez
antes de mi
arenas
