leapșa 2. modele, oameni și punkte pe maxim

Moni continuă leapșa. și eu.

1. Povesteşte-ne cea mai incomodă situaţie pe care ai trăit-o la un eveniment public.

eram în clasa a nuștiucâta, mai știu doar că eram adolescentă. la o tabără de vară o făceam pe povestitoarea. îmi plăcea tare mult Creangă, La cireșe. mai știți?

Şi nebuna de mătuşa Mărioara, după mine, şi eu fuga iepureşte prin cânepă, şi ea pe urma mea, până la gardul din fundul grădinii, pe care neavând vreme să-l sar, o cotigeam înapoi, iar prin cânepă, fugind tot iepureşte, şi ea după mine până-n dreptul ocolului pe unde-mi era iar greu de sărit; pe de lături iar gard, şi hârsita de mătuşă nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului! Cât pe ce să pună mâna pe mine! Şi eu fuga, şi ea fuga, şi eu fuga, şi ea fuga...........

și cum eram eu înfierbântată de povestire și mă luase gura pe dinainte

am tras o înjurătură maaaaaaaare maaaaaare, de parcă mă prinse-se mătușa Mărioara pe mine sau mă împiedecasem eu acolo. :)

profesorii au rămas cu gura căscată, colegii râdeau  și eu toată roșie am continuat

până ce dăm cânepa toată palancă la pământ; căci, să nu spun minciuni, erau vro zece-douăsprezece prăjini de cânepă, frumoasă şi deasă cum îi peria, de care nu s-a ales nimica. Şi după ce facem noi trebuşoara asta, mătuşa, nu ştiu cum, se încâlceşte prin cânepă, ori se împiedică de ceva, şi cade jos.

nu știu de ce, dar nu o voi uita toată viața. și mă umflă râsul ori de câte ori îmi amintesc cum stăteam pe scenă și râdeam de mă spărgeam. și acum râd :)

2.   Când ai avut prima dată senzaţia că oamenii te percep altfel de cum te-ai aştepta?
mmmm...nu mai știu...cred că în clasele mari, când credeam că lumea e frumoasă și mă iubește și la un moment dat s-a apropiat de mine o colegă, care era cu câțiva ani mai mare și m-a scos la ”razboare” pentru un băiat. tare neplăcut incident. dar am înțeles că uneori lumea se oprește în loc chiar dacă nu vrei și că oamenii te văd altfel decât ești.

și m-am obișnuit cu ideea. chiar dacă doare.

apoi, mult mai târziu, cu vreo doi ani în urmă, s-a produs ruptura cu doi oameni la care am ținut tare mult, prietene cu care am crescut, am trăit timp de 20 de ani. și asta pentru că toți noi ne percepem unii pe alții altfel decât credem. și poate că e ok. și poate că relațiile durabile sunt cele în care distanța asta dintre cum mă văd eu sau cum vreau să mă vezi, coincide cu ce crezi tu despre mine.

3.    Care a fost momentul de cotitură (plus/minus) al carierei tale?
anul trecut. din 95, venită de la cluj, am stat în USM. făcut cursuri, doctorate, posdocuri, discuții, asigurarea calității și tot așa. eram îndrăgostită de jobul meu. dar devenisem comodă și foarte sigură că în afara univeristății viața nu merită a fi trăită.

primăvara trecută am trecut peste frici, pasiunea de a preda și locuri cunoscute la scrierea în revista PUNKT și după aceea la poziția de consultant în Ministerul Culturii și la Tineret. dacă nu apărea Angela și după aceea Onorica și Sorin curajul meu de a îmi muta cuibul nu era atât de aventuros. acum le mulțumesc pentru asta :)


4.    Există un model pe care l-ai urmat, un profesor pe care l-ai ascultat?
am avut atâția profesori frumoși, care mi-au oferit șansa să îmi pun întrebări, să învăț că mirarea este sursa lumii și că trăirea și gândirea sunt una și aceeași, încât ar trebui o postare aparte ca să vprbesc despre toți. câțiva oameni -cheie m-au învățat:

diriginta, profesoară de română, dna Maria Ghițu - că lumea fără poezie e seacă, că dragostea se ascunde în orice și trebuie să știi să o cauți, că a fi diferit e ok. nu e rău, nu e bine, e altfel

profesorul Codo ban, de la care am învățat că sacrul se ascunde în profan , că femeile și bărbații sunt parte a unui întreg, că filosofia este o cale și că iubirea de sine este...și că...multe multe de toate

fragment de interviu Realizat de Timotei Nădășan

Și dacă ar fi să plec, aș pleca fără nimic, tocmai pentru că plecarea mea, vidată de atașamente, să fie cât mai completă, să lase în urmă, ca în budism, un vid cât mai complet. Aș pleca, evident, cu mintea, cu conștiința mea, dar am credința acum că și ea s-ar estompa, s-ar vida, și că amintirile ar deveni simple ipoteze ...

T.N.: Pentru început, să încercăm un exercițiu de imaginație: daca mâine ar trebui să-ți părasești locuința și n-ai putea lua cu tine decât un bagaj ușor, ce ai lua cu tine?

A.C.: . Am nevoie de o libertate a alegerii în lectură, care se extinde și în ceea ce privește lucrul în acest caz, îmi place să nu fiu obligat să mă odihnesc nefăcând nimic, ci să am posibilitatea de a lucra la ceva, dacă mă tentează, chiar și în vacanță.

de la dna Elena Muraru, cum să trăiesc pentru generații de studenți, cum să planific activități, să lucrez cu oamenii și cred că cel mai important, cum să creez o echipă și să spun mulțumesc oamenilor pentru ceea ce fac

5.    Care ar fi punktul maxim ce poate fi atins de tine?

nu știu. multe pot fi atinse. și le voi. dar pe rând, atent ca să nu lovesc pe cineva între timp și să nu las urme.

alex, ce zici de leapșă? continui?