şi în ochii lui
da io o să vă spun o altă poveste. despre Crăiasa zăpezii.
cică era odată ca niciodată o ţară. era plină de trandafiri frumos mirositori, dar cam mărunţei de felul lor. pentru că în această ţară fraţii mai mari au adus seceta. şi oamenii au pus poliţişti în propriile capuri ca să nu dea voia apei să se scurgă prin ochi. sau pe gură. era economie de idei, economie de sentimente, economie de zâmbete, economie de muzică, economie de cultură.
dar la un moment dat, a început să ningă.
cei mai mulţi au deschis ţeasta şi au lăsat zăpada înăuntru. alţii au rămas închistaţi în creierul lor. ba chiar şi-au acoperit şi urechile. asta ca nu cumva să le curgă apa prin ele.
şi cum oamenii nu au văzut de mult timp zăpada, au ieşit la săniuş. şi a ieşit şi Kay. cu urechile descoperite, capul sus şi un zâmbet sfios. el era pur şi simplu om. şi-a scos Poliţistul din cap şi se bucura de iarnă.
şi l-a văzut Crăiasa. L-a urcat direct pe sanie şi l-a adus la Oslo. Kay a luat premiul şi a venit acasă. pentru că nu avea poliţişti în cap. pentru că acasă a venit primăvara şi are de semănat
schimbări de paradigmă.
şi aici schimbăm macazul şi revenim la Hegel. cine este Pavel Turcu din perspectivă filosoficoantropologicoculturaloştiinţificoipotetică?
vorbeam în postarea trecută despre faptul că istoria se construieşte în triade. cultura întreagă s-a dezvoltat astfel. nu o spun numai eu. orice manual de filosofie abordează astfel problema. apare cultura egipteană (cu opere colosale). să o numim teză. apoi arta Greciei antice, ca antiteză a lipsei de măsură egiptene. sinteza dintre ele este arta romantică, care le combină şi păstrează ceea ce este mai interesant şi important pentru istorie. orice schimbare istorică se dezvoltă în crize şi lupte. comunism - revoluţie - democraţie. comunism - 7 aprilie - dracuştiece, încă nu am reuşit să identific.
acum back la situaţia noastră. avem situaţia culturală pe care o avem. avem identitatea pe care o avem. dar ne-am acoperit gura ca să nu curgă apa prin ea. Ninge. Pavel Turcu este momentul de declanşare a crizei de comunicare între băştinaşii pentru care contează ca trandafirii să fie mari, ca să fie frumoşi şi între cei care ştiu să aprecieze trandafirii mici şi însetaţi.
iaka cine e Pavel. vreţi voi sau nu, la moment Năluca Moldovei umblă prin Europa. noi am trimis-o acolo. fraţii mai mari. diferite Crăiese se minunează. că moldovenii sunt sinceri, oneşti, muncesc mult, sunt veseli. asta e partea pe care o văd doar Crăiesele. Ele ştiu cine este Pavel şi de ce trebuie susţinut. Mulţi Moldoveni însă vor trandafiri mari şi goi. ca şi ochii altor concurenţi. aaa. şi mai au şi fraţi români care îi susţin.
afară ninge. tot mai des. Pavel a acumulat peste 85.000 de vizionări.
cum Hegel? rupe, nu? El ştia încă de pe vremea Revoluţiei Franceze că Moldova va avea un Pavel Turcu.
6 comentarii:
— E depăşită faza. Păi asta a fost deja!
— A fost, dar nu la noi.
- istoria se repeta. Hegel :)
dar de fiecare data ambalajele sutn diferite
nu vor sasi schimbe corsetul pe little black dress, mai bine se sufoca si se supun mutilarii corsetice decat sa fie corpul relaxat.
da in schimb au talie. pe diafara :)
ca atunci cand se dezbraca pentru o partida de sex iti vine sa fugi prin lume :)
Angela, nu scriu acum despre obiectiile mele la Hegel. Dar m-ar interesa, totusi, sa aflu in mai multe detalii de ce crezi tu ca PT e sinteza noastra. Ce valori care merita pastrate intruneste el? Practic, care sunt factorii sintezei?
Acuma la subiect. Eu nu sunt de acord cu ideea ca noi aveam nevoie de sinteza. Ideea unei 'culturi' false careia, uite, i-a venit timpul sa piara pentru ca noi i-am gasit ac de cojoc, pai uite, ideea asta mi se pare un mit gogonat. Hai sa-ti spun cum vad eu lucrurile. Exista 'cultura' aia care se arata la televizor, se aude la radio, adica acea low culture care a trecut cenzura. Ea exista peste tot! In toate tarile! Doar ca difera ca si continut. Dar important este sa ne reamintim ca ea exista. But there's no problem, is there? Pentru ca asta nu e singurul loc unde vietuieste cultura. Exista subculturi, contra-culturi, whatever. Exista internetul, exista myspace (pentru muzica), exista felurite spatii in care ne putem satisface setea de altceva decit ce se vede la tv. Si tocmai pentru ca aceste spatii exista, eu nu vad nevoia unei revolutii.
Who cares ca nu se dau interpreti ca Pavel Turcu la tv? Oare noi chiar ne dorim asta? TV-ul (cel din MD, at least) functioneaza dupa legile lui nescrise, si ma rog, bine si-asa. Dar nu e ca si cum noi nu mai avem altceva in afara mainstreamului. Ca doar nu ascultam noi numai pe Victoria Lungu si pe Dan Balan pina a aparut PT. Tie iti place Mariza, din cite stiu. Si mie, by the way. TI-a venit vreodata in cap sa te plingi ca la tv nu se da Mariza? Parca nu-mi vine a crede. Mie, cel putin, nu mi-a venit niciodata. Pentru ca putin imi pasa de TV. Eu am unde asculta Mariza si fara tv. Ba chiar as prefera sa n-o vad pe Mariza la tv, ca asa ar deveni si ea mainstream. dar asta e o poveste mai lunga...PT nu e din aceeasi stofa ca si Mariza, desigur. Dar ideea i se aplica: oare noi chiar avem nevoie sa ni se faca publicitate la muzica lui PT? Parca cei care au urechi sa auda n-au habar ca muzica din asta se poate gasi usor la piata centrala? A spus-o Mardare la JurnalTV: piesela astea sunt deja hituri in popor, dar nu se dau la tv. Deci exista, totusi, un spatiu pentru cultura asta, nu-i asa? So what's the problem? De ce am tine neaparat sa-l aducem pe Pavel Turcu pe marea scena daca nisa lui nu e acolo? Acuma, argumentul urmator ar fi ca PT chiar va fi dezavantajat de aparitii pe marea scena. Sper ca din cele ce-am scris pina acum e clar motivul pentru care cred asta...
Practic, ne comportam de parca am fi fost reprimati pina acum. Dar am fost oare? Intreaba-i pe sustinatorii lui PT ce muzica asculta, si sunt sigura ca nimeni nu era pina acum victima 'estradei nationale'. Cei din noi care pot fi eliberati nici n-au fost vreodata 'neliberi'. Nu mi se pare potrivit sa vorbim despre o schimare de paradigma, pentru ca paralel 'culturii' de la TV deja exista, de multa vreme, o alta cultura. cui i-a trebuit, demult si-a gasit alternativa..Pentru ei ninge demult.
hai ca mi-au amortit destele..)
revin deundata ce pot
eu, aceeasi....
Trimiteți un comentariu