nu şi-a văzut degetele pentru prima oară atunci. obişnuia să le analizeze în fiecare noapte, înainte de somn. le atingea cu frenezie, apoi se lăsa încet pe spate (ah, spatele ăsta nu o mai ascultă de câtva timp nici măcar în schimbul a o duzină de pastile multicolore) şi verifica culorile.
o învăţase bunica să deosebească oamenii după petele de pe unghii. zicea: să ştii, ochii pot fi învăţaţi să mintă. dar nu degetele. "şi dacă are unghiile vopsite" se interesa adolescenta plină de siguranţă.
bunica îşi ridica palma spre soare - uite aici, în razele lui nu se poate ascunde nimeni.
îşi aminteşte că avea un puişor. un pufuleţ galben a confundat-o cu mama lui. alerga la un pas jumate în spatele ei toată ziua. s-a apropiat prea mult şi piciorul ei a rămas veşnic surd - piuitul de sfârşit al puiului-pui a lăsat pată pe una dintre unghii. avea 7 ani.
de atunci anii răsucesc linioare în jurul unghilor, sapă şanţuri şi adună pete.
bunica a uitat să o înveţe ceva. uneori petele de pe unghii pot fi văzute în inimi.
sursă imagine:http://strictlyafrica.com/products.cfm?Page=Products&Category=African%20Masks
16 comentarii:
mainile, ca prelungire a inimii...
de aceea multe unghii se coloreaza in rosu...
da, petele de pe unghii raman ca gaurile din perete dupa ce cuiul a fost scos... si cioburile geamului care acoperea tabloul maturate...
poate ca pictur voia sa respire...
"de atunci anii răsucesc linioare în jurul unghiilor, sapă şanţuri şi adună pete"
pete pe unghii
pete pe suflet
pete pe lume
pete pe constiinte;
pete pe cer
pete pe frunze
pete pe flori
pete...
In intreg universul- pete .
De pete.
"de atunci anii răsucesc linioare în jurul unghilor, sapă şanţuri şi adună pete.
bunica a uitat să o înveţe ceva. uneori petele de pe unghii pot fi văzute în inimi" - oho, şi chiar de foarte multe ori...
Ajnanina
mainile sunt intradevar mai importante decat multe parti ale noastre.
picturile vor sa respire
Gina
pete de pete
isi astern culorile peste noi
iarna vine in ritm sabatic
astept sa ninga
Cris
cine vede si stie sa taca este erou
Superb, cu copilutza ta am plonjat in copilaria mea! :)
Multam
Prin degete, prin ceea ce descoperim prin intermediul lor suntem mai aproape de realitate, mai mult decat cu alta parte a trupului nostru:atingem cu buzele, cu ochii(ah1intensitatea unei priviri poate tublura uneori mai mult decat atingerea unei maini), atingem cu vorbele, cu tot trupul realitatea, ni se impregneaza in piele, dar degetele au un regim special.Nu degeaba le inchin Rodin acel sublim omagiu..http://img2.travelblog.org/Photos/1344/4815/f/17092-Rodin-Hands-1.jpg
Nu stiu ce explicatie da mitologia degetelor. Eu cred ca , de multe ori, poate chiar totdeauna, ele sunt o prelungire a sufletului.
O zi frumoasa, Angela!
Pe cînd eram mai mic citisem undeva că Dumnezeu a dat omului atîtea degete pe cîte virtuți avea(la momentul respectiv) dar i-a dat și unghii la acele degete, ca să își amintească de viciile sale, trebuind să le mai „taie” din cînd în cînd.
Numai bine.
servus...
nu, nu stiam ca as putea citi atitea in degete, in unghii...
toate cele bune!
Andi
:) sa fie copilaria :)
Maria
iti multumesc tare mult. aceste maini ma inspira.
Gina
nici eu nu stiu. cert este ca prelungirea sufletului sta in degetele mele. si acum, la culegerea literelor, sufletul meu se scurge inspre voi
Andrei
bine ai venit printre fuste socratice
imi place ideea cu unghiile taiate
Flavius,
totul este semn astazi. daca stim sa citim, suntem mai bogati :)
o zi buna :)
Unghiile sunt parte a degetelor.
Degetele sunt parte a palmei...
iar palma
e oglinda sufletului
si a vietii!
In ea este oglindit trecutul prezentul si viitorul.
Am o carte veche, ingalbenita, rupta, dezmembrata despre palma si cititul in ea. Ma fascina cind eram mica. Începea de la degete: forma lor, culoarea, daca au sau nu pete... etc apoi trecea la descrierea liniilor si muntilor palmei. Suna ca o lume intr-o alta lume... Din cauza acelei carti privesc cu mare atentie mâinile oamenilor. Îmi par carti, care nu mint, duse la purtator.
Apoi am inteles ca-s purtatoare de energii. Aici in ele se concentreaza si se închid câmpurile de toate felurile... invizibile noua, adica sunt porti de comunicare spre interior si dinspre exterior. Si alte, alte surprize...
Cu ochii e alta poveste...
Angela, multumiri lui Andrei si de la mine. Tocmai citesc un roman- parabola, in care tema unghiilor este , des, reluata.
O seara buna!
La multi ani, Angela !
Gina
multumesc :)
faptul că îmi ești alături mă încălzește :)
Trimiteți un comentariu