secretul care nu tace

eu știu o adresă.
vă spun care e mai târziu



sursa

am avut o prietenă, Iulia.
Iulia s-a sinucis. era o fată care lucra în secretariat, visa să devină actriță, era veselă și deschisă. și purta în sine multă dragoste. într-o zi de noiembrie Iulia a închiriat o cameră de hotel și s-a întins obosită pe pat. a deschis geamurile, pentru ca frigul să îi păstreze corpul. și a murit.

după, tot Clujul se întreba care a fost secretul Iuliei.

cineva comenta la unul dintre articolele mele că omul trebuie să aibă frici. și că aceste frici trebuie să fie secrete pentru ca Eu-l să rămână eu.

haideți să facem o primă diferență

mister și secret.
misterul este legat de ceea anunțul existenței lui. Mmmmmm, spunem noi, un mister. Cei îndrăzneți, curajoși și plini încearcă să îl găsească - descopere - înghită.

secretul poate fi povestit tuturor. el devine secret abia în momentul în care spunem - uite, acesta e secretul meu. până atunci însă, cuvintele nu trebuiesc ascunse după gardul fricii.

cert este că fiecare dintre noi are un secret. ceva, pe care nu dorește să îl spună.

cunosc pe cineva, care a spart prezervativul și așa a făcut un copil cu omul pe care îl iubește

poate oare acest om să spună asta celui cărui îi este adresat secretul?
nu.

putem să blamăm, să discutăm, să avem rațiuni, argumente.
oamenii au nevoie să ascundă ceva. oamenii iubesc. nu fiecare dintre noi știe cum să facă față iubirii, agresivității, fricii, banilor, urii, bolii, faptelor.

dar fiecare dintre cei care are un secret, fiecare dintre noi
are nevoie să spună cuiva ce ascunde, ce i se întâmplă, ce îl doare. și acest cineva să nu transforme în secret cuvintele. acel cineva să respecte regula anonimatului.

mai știu un adolescent, care a sărit de pe acoperișul unei clădiri cu 16 etaje. nu a murit, a rămas viu și infirm

și unii pot ieși din sine și continua viața numai dacă pot spune cuiva.

pentru ei, am o adresă:
Bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt 134
Chişinău, MD 2012
Cutia Poştală 182

scrie cuvintele care dor, fricile care înghit, resentimentele care înăbușă. nu va ști nimeni cine l-a trimis. transformă literele în secrete anonime.

cert este că fiecare dintre noi vrea să fie iubit. iar iubiți sunt cei care sunt misterioși, nu cei care au secrete. lasă-ți secretele în cutie. eliberează-te.

eu iau mâine un plic, scriu cu litere din ziar, le lipesc pe o față de copil și trimit.

watch?v=v1GsWEFlvhs

Fusta 14. sau cum iubești fără stres și palme transpirate

te iubesc, tu nu vei muri niciodată, spunea Marquez și după el o mulțime de cercetători ai iubirii.

formula presupune câteva ingrediente de bază: grijă pentru celălalt, atenție la cuvintele folosite, tandrețea gesturilor și alte bunătățuri. toate luate împreună și puse pe un blat. libertatea.

există cupluri, de tipul Sartre - Simone de Beauvoir care definesc libertatea în relație prin propriile experiențe. îmi pot imagina suferința unei Marii basarabence în momentul în care bărbatul vieții ei i-ar declara că nu este și nu va fi niciodată singura, unica. va fi doar irepetabila. cred că toate înjurăturile din lume ar fi prea puțin pentru a o elibera :)

adevărul e că nu am fost, nu suntem și nu vem fi niciodată unicii în sufletul celuilalt.
cei care cred asta, sunt îndrăgostiți de iubire și nu de oameni. sau au citit prea multe cărți, fără ca să le analizeze.


cert este că îndrăgostiții sunt de obicei cei mai perverși.
la început îți dau libertatea mea ca după aceea să mi-o dai tu pe a ta. cam așa funcționează majoritatea relațiilor. un schimb echitabil din perspectivă pragmatică. Pessoa spunea undeva, că a poseda înseamnă a fi tu însuți posedat, deci înseamnă a te pierde.


sursa
în posesie, nu obținem uniunea la care visăm, ci dimpotrivă, pierdem. pe sine și pe celălalt.

dar,
iubirea asta e paradoxală, mai mult decât alte aspecte importante ale vieții.
vrem tot mai mult, oferim tot mai puțin.
cu cât avem mai mult libertatea celuilalt, cu atât mai puțin acceptăm să îi oferim partea noastră de noi.

se încinge un joc în interiorul nostru, care ne face să urlăm: de ce a mers singur/ă undeva, de ce nu am acces la parole, de ce tace?

frici, nesiguranță, tristețe. nu mai ai nevoie nici de libertatea ta, nu mai știi ce să faci cu ea. ești de acord să te vinzi pentru o privire. dar și mai mult, pentru ca să îl canibalizezi pe celălalt. să te transformi în următorul schelet din dulapul partenerului/ei tău.

cum se întâmplă asta? și ce facem ca să batem mingea în poartă? ca să avem ceea ce ne dorim? cum acționăm?

simplu
întreabă-te, când tu ai nevoie de umbrelă, dacă umbrela are nevoie de tine.
și las-o să se odihnească. sau să aleagă ea ploaia, de care te va proteja.

mai mult. dacă înveți să te bucuri de ploaie, nu vei mai avea nevoie de umbrelă. și
vei fi liber. și omul de lângă tine.
și atunci
vei putea spune
te iubesc. tu nu vei muri niciodată.

fusta 13. despre dor, iubire și capacitatea de a săruta talpa piciorului

- Marie!
- Mmm...?
- Tu, Marie!
- Da, bre, nu vezi că sunt la bucătărie?
- Marie, mă apucă un dor....

Maria își pune brațele în brâu și urlă de se cutremură mahalaua

- Ce?????? De ce te iubesc eu atât? ca să îți fie ție dor de alta??

de multe ori interpretăm mesajul celuilalt cu toată ființa noastră. sincer, cu deschidere și cu viteză. cu o asemenea viteză, încât proiectăm toate fricile noastre asupra cuvintelor.

celălalt, ca și noi are momente în care vrea să fie singur. pentru a se aduna, pentru a ne iubi, pentru a rămâne el/ea însuși.
Lui Ion îi era dor de o bere. Dar așa e basarabeanul. dorurile lui sunt multe și personalizate. și așa se exprimă, uneori bizar :)

și acum fără nicio legătură

Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi si ti-as saruta talpa piciorului, nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea, de teama sa nu-mi strivesti sarutul?
stănescu știe el ce știe.

iubim dacă suntem liberi. numai așa
dar despre asta, într-o fustă cu numărul 14.

Fusta 12. cunoașterea de sine și acțiunea de alții. mama măsii de viață

ca astăzi, cu mulți ani în urmă a murit Schopenhauer.


tot ca astăzi, s-a născut Beigbeder.


mă gândeam azi dimineață că cele două mari modele pe care le folosesc pentru a analiza lumea și ceea ce mi se întâmplă sunt cel francez și cel german.

de obicei, când am nevoie de oameni, de relaxare sau de melancolie aleg structura franceză. deconstruiesc pentru a crește sisteme noi. mă las dusă de val, pentru a fortifica. iubesc, pentru că iubesc. :)

Beigbeder zice: dacă vrei să te iubească cineva - părăsește-l. Un roman francez

poate fi aplicat în două cazuri:

1. ca și strategie de iubire. în cazul acesta vorbim despre o economie a furtului. doar că, în acest caz, se poate întâmpla ca cel/cea părăsit/ă să nu mai aibă răbdare cu jocurile tale. și atunci pierzi omul/oama pentru totdeauna.

2. când plecare e inevitabilă. când rămâne doar mila, care până la urmă te cuprinde atât de mult, încât te trezești întro mlaștină, care te absoarbe. și tu nu mai ești tu. ești un mecanism, pe alocuri funcțional, pe alteori defect. dar gol.

și apoi, intervine gândirea germană.

Schopenhauer, demonstrează în Lumea ca voință și reprezentare, că nu numai evenimentele din viața noastră ne fac nefericiți, ci și cugetarea.

Aceasta, la randul ei, ne creeaza necazuri infinit superioare.

.

Pentru a înțelege și evalua ceea ce mi se întâmplă, aleg să mă cunosc pe mine. și aici e Kant. pot alege să alerg în urma carului, urmărind evenimentele, pe care pot să le văd și simt, și cunosc sau pot alege să trăiesc conformă cu mine. cu ceea ce sunt. așa cum sunt. uneori retrasă și timidă, alteori nebună și nonconformistă.

Mama îmi spunea în copilărie că îmi va fi greu, că oamenii nu mă vor accepta și iubi pentru independența mea, pentru necesitatea de a analiza tot ce văd. pentru capacitatea de a observa. Mama mea avea dreptate. Dar am rămas așa cum sunt. și de câte ori am nevoie, găsesc o carte, care mă ajută să ies din mine și să mă îndrept spre lume.

La mulți ani, Beigbeder.
Dormi liniștit, Schopenhauer.

viața fără voi e tot viață.
pentru mine sunteți amândoi departe. și aproape. ca și toți ceilalți. în afară de omul pe care îl iubesc.
dar despre lupta pentru fericire - data viitoare. și despre lupta pentru a fi tu însuți/ăți.

http://www.youtube.com/watch?v=CmwRQqJsegw&feature=autoplay&list=PLD5C6D53658B895EA&lf=mh_lolz&playnext=5

post special.fusta XI. unele femei zboară şi ştiu

http://www.youtube.com/watch?v=h_L7eB6pzf4&NR=1

momente în care lumea pare a ți se împotrivi.
dar femeile zboara. doar acele femei care știu că zboară deschid porți, urcă munții noaptea și au vise.

când nu știi ce să faci, lasă-ți feminitatea să te ghideze. vei găsi felinarul pe un colț de cameră. caută-l și crede.
în tine.

debusolarea e doar un moment de odihnă. zborul continuă mâine.

FUSTA X. trântitul uşii şi alte libertăţi

cel mai greu, în relaţiile abuzive este să pleci.

am spus mai sus că maşinăria asta, numită manipulare, taie picioarele, distruge voinţa şi creşte în noi mormoloci, care nu mai pot vorbi, gândi sau se mişca. lumea devine atât de mare, că sperie. orice încercare de a deveni flexibil - apasă.

cei care ne fac să fim dependenţi apasă. milă, vinovăţie, utilitate. fiecare are un caz diferit.

la început am învăţat să ies în afara mea prin vise. mă întindeam în pat şi îmi imaginam lumi în care reuşeam să îmi adun bagajul şi să plec. apoi am găsit oameni cu care vorbeam pe net. despre cărţi, filosofie, orice. numai nu despre viaţa mea. acest tip de trăiri se povestesc cel mai greu. la un moment dat aveam impresia că nu se mai termină ziua. să înceapă viaţa mea de noapte. adică de viaţă.

apoi, am învăţat să ies din cameră la abuzuri verbale. timid, cu frică, dar ieşeam.

poate fi o greşeală discuţia. este o iluzie orice discuţie de clarificare. demersurile raţionale nu sunt înţelese şi nu vor face decât să justificaţi încercările de a salva ceva.

şi întro zi, am ieşit pe uşă, cu toate riscurile pe cap. nu am gândit strategii, nu am încercat să mă joc, să mă detaşez. am ieşit, fără să iau în calcul că nu am unde să dorm sau că alţii mă vor susţine. sau că nu.

aici am înţeles că singura uşă spre libertate este aceea pe care o vezi mai aproape. restul - sunt false.

după - înveţi să rezişti tentaţiei de a te întoarce, credinţei că omul se va schimba, milei, pseudo-iubirii. rezişti tentaţiei de a te închide în colivia fericirii. şi curge din tine tot. kilogramele, omenirea, speranţele, credinţa, prietenia, lacrimile, litrii întregi de alcool, fantasmele că se poate trăi şi aşa, judecata altora. totul curge.

şi e greu. dar nu imposibil.

cu uşa deschisă şi gol total începi să te zideşti din nou.
liber şi relaxat.

nu e nimeni care să îţi spună cât e de rău să fii singur. şi e bine-aşa.

FUSTA 9. lecții de înot la libertate. ȚINTA! Atenție! Marș!

când eram prin clasa a 6-a, o colegă m-a scos aproape moartă dintr-un lac. mă înecam. Iulia o cheamă. nu știu ce face acum. nu am fost niciodată prietene și nu cred că este interesată ce fac eu acum. după aceea am învățat să înot. dacă nu era Iulia, nu știam să înot. nici nu mai respiram :)

cineva mi-a scris in comentarii pe facebook că un om care nu a fost rob nu poate da sfaturi celorlalți. nu, nu poate. dar un om care era aproape de înec poate discuta experiența lui cu cei care încă nu știu că se îneacă. sau cu cei care au realizat dar nu au încă de ce se apuca. nicio crenguță pe alături. sau și mai grav - este dar, ne este frică. dacă se rupe?

putem spune așa: știu că vă e frică, chiar dacă vă e - mergeți înainte! vă șantajează? nu vă speriați! nu va face nimic? își taie venele in fața dvs? - mai dați-i o lamă! și tot așa

dar nu funcționează. rămâne frica, mila (de sine și de el/ea) și un sentiment al neputinței.

vă este atacată zona emoțională. nu mai sunteți siguri de ce știți, ce puteți și de cine sunteți.
de aceea - vom aplica regula părții rămase întregi.

rațiunea.

o să trec la TU.

ia un carnet/caiet/whatever în care vei analiza comportamentele celuilalt.

1. ceea ce vezi nu este ceea ce pare a fi. (Eliade)



întreabă-te de ce am trecut la TU. știi. manipulare. :). exact așa îți face omu, ca să se apropie de tine - te manipulează.

deconstrucția e fișcă tare bună. apucă-te și dărâmă ce construiește el/ea. întâi pe foaie. desfă în detalii cât mai mici.
inițial - o să te apuce greața. după aceea frica, după aceea disperarea. când ț-i se face greață a doua oară - ai învățat prima mișcare de înot.

2. multiplică dorințele (Sf. Augustin)


nu mai ai decât un/o prieten/ă. și cu el/ea te vezi rar. buuuunnn! intră pe fb, sau orice altceva, mai nou avem Google+ și vorbește cu oamenii. implică-te în activități virtuale. salvează un câine, pune un like. învie! lărgește cercul!

prietenii/ele lui sau comuni vor fi înlăturați pentru moment. nu ai nevoie de mediatori și oameni care să îți susțină mila de sine. contează pe tine. doar pe tine. dacă este cineva care face ochi de câine bătut și te bate pe umăr - afară din casă. o sa îl primești când îl va ploua pe el, nu pe tine
a doua mișcare este învățată.

despre restul - data viitoare.

ps. există multe multe metode, tehnici și întregi metodologii. aici și acum vorbesc despre propria experiență și cum am învățat eu să înot. :P. orice asemănare cu persoane reale este intențională

vorbim și despre manipulare și rădăcini ale ei. când acceptă Buianina un jam-session :)

Fusta VIII. cum exact să îl faci pe omul-țintă să se simtă inutil, vulnerabil și totodată fericit că sunteți.

continuăm cu rețetarul.

să îl faci pe celălalt să devină dependent nici nu e atât de greu. ați văzut deja.

numai că dacă va dura puțin, dependența nu are niciun rost. sclavii se creează pe viață, nu pe segmente de ani.
Pentru a face durabilă relația, aveți nevoie să îl faceți pe celălalt să se simtă inutl, vulnerabil și fericit că sunteți.

să descifrăm elementele-cheie în Legământul Adevăratei relații de dependență:

a. Inutilitatea.



de fiecare dată când vă dă un sfat sau încearcă să vă spună ceva legat de relație - spuneți-i clar și răspicat: ce înțelegi tu? (ești prea tânăr/ă, prea bătrân, nu ai experiență în acest domeniu, etc). faceți astfel încât să nu fie capabil/ă să vă contrazică.

după ce ați îndepărtat toți potențialii prieteni, nu va avea pe cine să mai sune sau cui să ofere ajutorul.
va deveni inutilitatea în sine - dedicată numai și numai dvs.

b. vulnerabilitatea.


sursa  

se educă prin crearea legăturii mentale dintre țintă și dvs. având certitudinea că ținta este vulnerabilă, adică tresare la simpla idee că ar putea rămâe singur/ă toată viața, ajungeți să pronunțați cuvintele magice: fără mine ai fi un nimeni. eu te-am ajutat atât, dacă pleci de la mine - ajungi pe sub garduri. e foarte important să creați imagini vizuale. ținta se va vedea pe sine cu părul încâlcit, cu hainele rupte, zăcând sub un gard cu o stilcă de votcă ieftină alături. cine ar dori să ajungă întro astfel de poziție? nimeni. și atunci, va sta alături de Stâlpul identității proprii. adică de dvs.

până ca această frază să acționeze e însă un drum lung și anevoios.
1. alegeți o calitate a omului, cea pe care alții o apreciază mult - și atacați-o ori de câte ori puteți. nu uitați să cuprindeți ținta după fiecare critică. trebuie să înceapă să simtă că sunteți singurul/a care îl înțelegeți cu adevărat. restul - sunt o gașcă de profitori sau de proști.

2 în cazuri rare, la început, aplicați violența verbală sau fizică. aruncați-i lucruri, care ar fi inutile pentru dvs, dar dragi țintei. apoi, de fiecare dată, lansați-vă în explicații de tipul - am reacționat astfel pentru că nu mai rezistam, sau pentru că nu știam ce să fac, sau pentru că - ce vrei? așa am fost educat, am văzut acasă numai așa. nu uitați faimoasa expresie: PROMIT SĂ MĂ SCHIMB. vei vedea, am înțeles că te iubesc și nu se poate trăi așa. te voi face fericit/ă. doar știi că sunt singurul/a care te poate face fericit.

3. nu uitați după o criză de gelozie, sau de violență să faceți o nebunie romantică: poezie, teatru, excursii inedite. asta ca să întăriți convingerea că vă puteți schimba și că știți să oferiți.

4. treziți-i mila. nimeni nu poate rezista dacă o faceți pe victima măcar uneori. puteți ajunge în cazuri extreme la șantajul suicidului. dar nu la începutul relației. riscați să pierdeți ținta. are prea mult curaj. apoi, puteți chiar să tăiați o mică parte a prețiosului dvs. corp. aceasta va fi legătura de sânge dintre voi doi. omul nu va risca să aibă o moarte pe conștiință.

5. dacă, cumva, vreo dată, dorește să plece și planul riscă să fie pierdut - insistați. aplicați orice tehnică, numai nu forța fizică, despre care scriam înainte. stați cât mai mult timp pe lângă om. să nu aibă posibilitate să se elibereze.

6. foarte important!!! HĂRȚUIȚI. dacă nu veți face asta, există posibilitatea unei rupturi bruște. atacați tot - calitatea rațiunii, valorile, sentimentele, visele țintei. pe loc gol va fi mai ușor să vă construiți propria păpușă.

veți avea alături un om fericit că sunteți.
succese

ps. data viitoare vorbim despre cum se iese din asemenea relații. cu greu, cu frică, atent. dar sigur. data viitoare. până atunci - baftă celor care s-au recunoscut pe sine. mai aveți răstimp să adăuați plus valoare.

FUSTA VII. sau cum să faci ca celălalt să ajungă dependent, sensibil și nefericit

postarea se dedică Mie, când eram dependentă și abuzată și tuturor celor care simt că sunt Target. că mulți am mai fost



am întâlnit la Art Lab festival o mulțime de oameni. fiecare dintre ei frumoși în felul lor: unii atât de uniși cu natura, încât nu reușeai să îi deosebești de copaci, alții dornici de aventuri se cățărau pe toate dealurile (a propos aveam o senzație tare stranie de munte. numai eu? ).

dar mai sunt și alte exemplare peste care dai fără ca să știi.

cuplurile creează diferite tipuri de relații. unele dintre ele, armonioase din afară și cu multă suferință pe interior. altele - invers. și foarte puține echilibrate și armonioase.


http://www.kwadrart.com/:

mai jos e o schiță de ghid. pentru cei care vor să își transforme Omul în animăluț dependent și sigur.
pentru cei care au o mare problemă de identitate și decid să își facă egomasaj, dresând oameni:

1. inițial, oferiți omului o imagine de sine integră. nu uitați să adăugați un pic de mister, de neînțeles și interesant. arătați-i că sunteți sigur de propriile capacități.

2. mirați-vă sincer de calitățile celuilalt. îl/o seduceți evidențiind interesantul (de obicei căutat sau imaginat de omul-target). astfel, îl faceți să se simtă deosebit. și mai faceți ceva. creați o legătură de dependență. una subțire și foarte posibil de rupt. pentru că vrem să fim admirați omul-target va deveni la rându-i interesat de dvs.

3. repetați pasul I cât mai des cu putință și combinați-l cu pasul II. mai puteți detecta niște preconcepții, idealuri, interese și apăsa pe ele. arătați-i omului -target că alături de dvs (deși imi e greu să respect regulile de politețe cu cei care nu se respectă pe sine și pe ceilalți) și numai așa - le poate realiza.

4. după ce ați atins nivelul slăbirii rezistenței - adică omul s-a îndrăgostit, aplicați tehnica furtului, șantajul și despărțirea de prieteni. Atenție! ultimul punkt este cel mai important la etapa asta. faceți astfel încât nimeni să nu îi mai poată ajuta când au nevoie. în afară de dvs.


sursa

5. când a ajuns în gura lupului, adică a dvs., apucați-vă să criticați tot ce face. asta pentru ca relația să fie nu numai de dependență ci și abuzivă. altfel, relația nu are niciun rost și nu veți simți că sunteți Marele Premiant al sorții.
Omul-target trebuie legat la propriu prin toate mijloacele posibile:
a. bani - luați-i până și banii pe care îi câștigă - asta pentru o mai bună administrare, pentru că deh! omul e tare bun la scris texte, la dansat, la făcut bani - dar pentru că e sensibil și idealist - nu îi poate administra. dați-i pe zi atât cât să nu îi ajungă nici de mâncare. vă va suna și cere. sau va tăcea și răbda foame.
B. timp liber - cu cât mai mult timp e cu amicii sau singur, cu atât sunt mai mari șansele să se elibereze. dacă totuși vreți să mergeți în liniște la bar cu prietenii, încuați-l/o în casă. astfel e mai sigur. asigurați-vă că nu are acces la net. cel mai bine e să îi recomandați un serial bun. să se identifice cu eroul care suferă. tare bună ancoră.
c. un copil, doi copii, trei copiii. e soluția ideală. apropos, nu numai în cazul în care omul-target e femeie. funcționează perfect.

cam așa. continuăm în următoarea postare. acolo vom vorbi despre cum exact să îl faci pe omul-țintă să se simtă inutil, vulnerabil și totodată fericit că sunteți.

copacii, singurătatea şi cireşele

sau despre un băieţel care a îndrăznit

******

bunelul ne aduna în jurul lui să ne spună poveşti sau să ne înveţe tabla înmulţirii. Tabla înmulţirii, spunea bunelul nu are nimic cu politica. dacă vreţi să ajungeţi oameni mari trebuie să ştiţi asta: bate vântul frunza-n dungă, cântăreţii mi-i alungă

*****

pe strada cu fericirile, adeseori se ascund şi oameni care te alungă. ca şi vântul lui bunelu'

****

în numărul viitor al Punktului voi face un interviu cu Dariusz Klimczak

****
voi aţi văzut vreo dată copaci dornici de moarte? dar de dor?

****
şi aici poveste ar fi trebuit să înceapă. despre blogging. despre politică. despre consiliere filosofică. despre faptul că uneori o uşă trântită e ca o bucată de sare.

mai bine ne uităm la fotografii. imaginaţie, arhetipuri, şi alte zone în care ajunge raţiunea şi competenţele pentru a interpreta.

aș da și muzică da nu mă lasă wordpressul. mâine e 5 iunie. pentru unii zi de naștere, pentru alții - zi.

spune: 






sursa imagini

despre cireșe, data viitoare. mie îmi plac cele amare. sunt mai deștepte.

între curaj şi temeritate - Temperanţa

tra

era o dată ca niciodată un timp în care lucram la USM, in Secţia Managementul calităţii. Aveam birou, scaun, printer, scaner şi o mulţime de idei frustrate, oprite de sistem şi încuiate într-un colţişor al creierului. şi mai aveam hârtii, mape, mape, mape, pe care le sortam, cu intrări şi ieşiri, conform standardelor. Şi mai aveam şi oameni tare dragi acolo, pe care îi consideram parte a echipei şi îi respectam tare mult.
într-o zi mă întâlnesc cu Angela Brasoveanu. Şi drept rezultat - mă mut la revista Punkt.

primele zile - senzaţie de libertate şi de conştientizare a faptului că lumea de afară şi lumea din usm se deosebesc mai mult decât aş fi crezut. apoi, dor de mediul comod şi lânced, în care, recunosc, am ajuns să gândesc foarte rar.

la început speriată, emoționată și timidă în a da telefoane și a pândi interviuri.
apoi cu un teanc de cărți și articole despre cum se face o revistă
și ce vor oamenii de la ea, adică de la noi :)

acum. al doilea număr de când sunt aici. echipă, lucruri noi, frumoase, posibilitate de a învăța

provocare care a meritat!

ne-am gândit să organizăm Philosophical Wines. :).
am făcut rubrică Punkt pe relații. vrem să o lansăm pe site, ca un gen de forum în care să putem discuta după modelul dialogului socratic.
Punkt este nu numai o revistă, este pentru mine acum - capacitatea de a rămâne eu însămi exersată la maxim.

dacă aveți idei și dorințe sau pur și simplu vreți să îmi spuneți ceva, despre asta și despre altceva -
sunt la Punkt :)

ma ne na iar na se plim ba

prin noi
trece prin inimă se rează mă
ca un ţăran de garduri
prea alb prea negru
imaginile se agaţă de retină
ştii cum e la un meci de fotbal
golul e cel mai important
şi nu întotdeauna

cel care aleargă este cel care înscrie

sursa Valentin Maslov

îl văd pe tata cum işi şterge fruntea
acest gard nu este cel pe care îl cunoşteam
şi îmi trec mâinile prin părul lui grizonant
tata, la vară Prutul nu îşi va mai revărsa păcatele pe pământurile
noastre