Cesare Pavese: Şi va veni moartea, şi va avea ochii tăi.
pentru mine cartea nu este despre nebunie şi crize de furie. este despre cum poţi întâlni moartea demn. fără frică. şi despre cum este să îţi trăieşti singurul vis alături de omul pe care îl iubeşti.
despre cum este să accepţi să împărtăşeşti Moartea ta, cel mai înalt moment al vieţii, cu cineva.
cineva mă întreba ieri cum să ştii că omul de lângă tine este Omul Tău. răspunsul este în cartea Tatianei. dacă tu ai decis să îţi petreci literalmente viaţa alături de cineva - acela este omul tău. o declaraţie mai intensă şi autentică a iubirii nu există.
despre cum nu ne putem vedea mamele decât prin ochii celorlalţi, până la un moment. atunci când devenim conştienţi că mama pleacă pentru totdeauna. despre ce înseamnă să te eliberezi de propriile răni, imaginare sau mai puţin, şi să ierţi.
despre ce înseamnă să fii mamă. şi să îţi aperi copilul în faţa întregului Univers, care îţi spune că acest copil este altfel. şi poate că ar trebui să faci altfel. şi să simţi altfel.
Recapitularea este unul dintre momentele esenţiale pentru omul care moare. Mama cu ochii verzi din cartea Tatianei a avut parte de una dintre cele mai frumoase recapitulări. Astfel, atunci când a venit momentul - să plece "râzând ca un curcubeu gâdilat la tălpi".
şi Moira. femeie care ştie să iubească fără ca să îşi împletească părul.
şi despre cum rănile noastre cele mai adânci devin daruri aduse oamenilor.
sunt multe lucruri de descoperit despre sine în cartea ei. despre cât de adânc era ascunsă dorinţa de moarte în mine.
Voi ce aţi dori să scrie pe piatra voastră de mormânt?
eu aseară am înţeles:
Ea a trăit o viaţă plină şi într-o zi a murit.
