octombrie 31, 2009

FUSTA XII. DESPRE GOL

mă pornisem să scriu ceva foarte serios despre golul interior și maniera în care acesta poate absorbi o relație. când am incheiat de scris cuvântul mi-a venit ideea să mă joc cu dicționarul.
de obicei percepem golul ca fiind ceva deșert. un hău care se naște în interior.

avem diferite motive să ne golim. noiembrie, copaci goi, iubiri goale. ochi goi. promisiuni goale.

mă voi referi însă la un alt tip de gol.

cel care vine din necesitatea de a fi gol.


există oameni pentru care libertatea e un dor de niciunde. golul se creează în ei, pentru că ceilalți încearcă să îi umple prea mult.

pentru ei căutarea de sine este mai importantă decât găsirea de altul.

tu de care ești?


ps. ieri am văzut lângă universitate un copac. era atât de mic și firav dar deja galben. si puternic. am văzut-o pe n.


octombrie 27, 2009

ploaie




















Thomas Kinkade


am căutat ploaia printre degetele
ta
le
am găsit-o într-o scrisoa
re

talere
de argint la tâmp
le

plouă ca toamna
stăm cuminţi la sobă
şi povestim
iubirea


RITMUL PLOII!

să îmi iei palmele în mâini uşor
ca o frunză
atingerea

Culorile Toamnei (poza 13)

dansăm la lumina
ochilor tăi



ARMIK - You're My Love

octombrie 25, 2009

MAMA


Almada Negreiros. maternitatea.

să vă povestesc despre MAMA MEA. să îmi povestesc.
ochii ei verzi taie, mâinile ei calde și mari, de mamă(am citit sintagma asta undeva, mi-a rămas în suflet) știu să închege orice dor cu un obiect al lui.

MAMA plânge des. pentru mine, pentru fiecare greutate prin care trec sau prin fiecare posibilitate de triatețe pe care aș putea să o am.

MAMA râde des. dar de fiecare dată așa, ca să nu o vadă foarte mulți.

MAMA se apleacă peste mine în fiecare noapte și mă mângâie. și e cald.

în câteva ore este ziua ei de naștere.

nu vede blogul meu, nu știe ce este un blog. sper că într-o zi, când îmi va fi alături, o voi așeza în fața calculatorului și vom sta cuprinse, plângând și râzând. ca să nu ne vadă nimeni.



îmi trec mâna prin păr
o văd pe mama
aranjează riduri în ani
și râde
dacă aș fi tânără
zice
aș dansa
te-aș naște din nou
iar și iar

între scurgeri de timp mă las mamă pe umărul tău

mamă

adună-mă

LA MULTI ANI, MAMA


octombrie 24, 2009

AM GĂSIT LA ANDI VIAȚĂ

am gasit asta intr-un comentariu la Andi.







deși nu despre iubire am vrut să scriu.
mă gândeam la un post serios despre cum poate fi vândută filosofia azi. poate că e lipsa de bani, poate că e dorința de demonstra că filosofia este viabilă, poate că e doar încercarea de a înțelege cine sunt.
e toamnă.
un an.

octombrie 22, 2009

SCRISORI PATETICE CĂTRE OAMENII DRAGI

să îmi pot lăsa mâneca peste degete
(fie vorba între noi, adolescenții știu de ce fac asta)

să nu îmi alunece gândurile
(ca maioneza știi tu cum face dacă pui prea multă se scurge și lasă urme peste tot
numai prin colțuri nu
colțurile sunt păzite mai bine
vin seara câini negri să latre)

ar trebui
să mă odihnesc




în toamna asta porțile se ceartă
una mă lasă să intru
alta mă dă afară
mă bate peste picioare
peste cap
peste trunchi
și la buzunare

dacă mâine nu vii
îți înghit visele

aș vrea să pot trage mâneca peste degete
așa cum adolescenții sau alex

octombrie 02, 2009

promisiunile fac trecerile mai grele,

tacerea le face imposibile

de ziua ta


Whose woods these are I think I know.
His house is in the village, though;
He will not see me stopping here
To watch his woods fill up with snow.

My little horse must think it queer
To stop without a farmhouse near
Between the woods and frozen lake
The darkest evening of the year.

He gives his harness bells a shake
To ask if there is some mistake.
The only other sound's the sweep
Of easy wind and downy flake.

The woods are lovely, dark, and deep,
But I have promises to keep,
And miles to go before I sleep,
And miles to go before I sleep.

Robert Frost



pentru ca inimile
pot fi
rosii si albastre
rosii sau albastre
rosii
albastre

sau albe